Noul Testament povestit pentru copii - Pilde. Fiul risipitor

Noul Testament povestit pentru copii

 prof. religie Mirela Şova

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

Oaia cea pierdută

La Iisus veneau mulţi păcătoşi şi vameşi, să-L asculte. Iar fariseii şi cărturarii erau supăraţi din această cauză. Atunci Iisus a spus pilda aceasta:

- Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi nu se duce după oaia cea pierdută, până o află? Şi găsind-o, o ia pe umeri şi se bucură, chemând pe prieteni şi pe vecini să se bucure cu el. La fel, în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos căruia îi pare rău de ce a făcut, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni care se cred drepţi.

(v. Matei XVIII, 11-14; Luca XV, 1-7)

Drahma cea pierdută

De asemenea, Iisus a spus şi pilda aceasta:

- Care femeie, având zece drahme (bani), nu aprinde lumina şi nu caută o drahmă pierdută dintre acelea? Iar când o găseşte, îşi cheamă prietenele şi vecinele, să se bucure de drahma găsită. Aşa se bucură îngerii lui Dumnezeu pentru un păcătos care se întoarce de la păcatul său.                                               

(v. Luca XV, 8-10)

Pilda fiului risipitor

Tot atunci, Iisus a spus şi pilda aceasta:

Un om avea doi fii. Cel mai mic a cerut tatălui său partea sa de moştenire. Aşa că tatăl a împărţit averea celor doi fii. La scurt timp, fiul cel mic s-a dus într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea primită, în desfrânări.

După ce a cheltuit tot, a venit o foamete în ţara aceea. Fiul cel plecat a ajuns îngrijitorul porcilor unui localnic. Şi ar fi vrut să mănânce din roşcovele porcilor, dar nimeni nu-i dădea. Dându-şi seama că a greşit, el s-a gândit la casa tatălui său, unde slugile trăiau îndestulate. Fiul cel mic şi-a zis: „Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe una din slugile tale.”

Zis şi făcut. Fiul s-a întors la tatăl său. Acesta l-a văzut de departe cum vine, i s-a făcut milă de el şi a alergat spre fiu, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat.

- Tată, a zis fiul, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Atunci tatăl a zis către slugile sale:

- Aduceţi haina lui de la început şi daţi-i inel şi încălţăminte. Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat, tăiaţi-l, ca să-l mâncăm şi să ne veselim: acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.

Şi au început ospăţul.

Fiul cel mare, venind spre casă de la muncă, a auzit cântece şi jocuri. El a întrebat o slugă despre ce se întâmplă. Aceasta i-a vestit întoarcerea fratelui său. Dar fratele cel mare s-a supărat şi nu a vrut să intre la masă. Tatăl lui, aflând, a venit să-l cheme. În zadar.

- De atâţia ani îţi slujesc, a reproşat fiul cel mare, fără să calc vreodată porunca ta. Dar mie nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a cheltuit averea, ai junghiat pentru el viţelul cel îngrăşat.

- Fiule, a răspuns tatăl, tu eşti mereu cu mine şi toate ale mele sunt şi ale tale. Însă trebuia să ne bucurăm, căci fratele tău mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.

(v. Luca XV, 11-32)

Când ne greşeşte aproapele. Pilda celui datornic

Şi a zis Iisus aşa:

- De-ţi va greşi fratele tău, mergi, mustră-l între tine şi el singur. De nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca martori. De nu-i va asculta nici pe ei, spune-l Bisericii. De nu va asculta nici de Biserică, să nu mai ai de-a face cu acel om.

Atunci Petru L-a întrebat:

- Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine aproapele meu şi îi voi ierta? Oare de şapte ori?

- Nu, ci de şaptezeci de ori câte şapte, a răspuns Iisus. Iată, asemenea este împărăţia cerurilor împăratului care a vrut să se socotească cu slugile sale. Şi i s-a adus un datornic cu foarte mulţi bani (zece mii de talanţi). Neavând el cu ce să plătească, împăratul a poruncit să fie vândut, împreună cu familia şi cu averea lui.

Căzând în genunchi, sluga aceea se ruga de împărat:

- Doamne, mai dă-mi răgaz, că-ţi voi plăti tot.

Stăpânului i s-a făcut milă şi a dat drumul slugii, iertându-i datoria. Ieşind, sluga s-a întâlnit cu un datornic al său, care avea la ea o mică datorie (o sută de dinari). Sluga iertată a cerut datornicului să-i plătească tot. Acesta s-a rugat de ea:

- Mai dă-mi un răgaz, că-ţi voi plăti tot.

Dar acela nu a vrut, ci l-a aruncat pe datornic la închisoare. Celelalte slugi ale împăratului, văzând cele petrecute, au povestit totul stăpânului. Deci împăratul a chemat sluga şi i-a zis:

- Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, pentru că m-ai rugat. Nu trebuia, deci, şi tu să ai milă de datornicul tău, cum am avut şi eu de tine? Mâniat, stăpânul a dat atunci sluga pe mâna chinuitorilor, până când va plăti toată datoria.

Tot astfel va face vouă Tatăl Meu cel ceresc, a adăugat Iisus, dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său, din toată inima.

(v. Matei XVIII, 15-17, 21-35)

Trimiterea celor 70 (72) ucenici

După aceea, Domnul a ales alţi 70 (72) ucenici şi i-a trimis câte doi, în fiecare cetate unde urma să vină şi El. Şi le zicea acestora:

- Secerişul este mult, iar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi deci pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său.

(v. Luca X, 1-20)

Te opreşte şi-ţi aminteşte!

Mântuitorul a rostit mai multe pilde, care ne încurajează foarte mult, pentru că ne-a arătat că El a venit în căutarea oii pierdute, a drahmei pierdute, a fiului risipitor; cu alte cuvinte, a omului păcătos care îşi recunoaşte greşeala.

Aşa cum un om se bucură când găseşte o oaie rătăcită sau un ban pierdut, sau aşa cum un tată îşi întâmpină fiul întors acasă, tot astfel Dumnezeu îşi deschide braţele păcătoşilor care se întorc la El. Şi îngerii din ceruri se bucură de asemenea întoarceri. În schimb, oamenii care se cred buni şi drepţi alunecă în mândrie şi invidie, supărându-se pentru mila Domnului faţă de păcătoşi. Pentru aceasta avem exemplul fratelui mai mare, din pilda fiului risipitor.

Hristos ne mai învaţă cum să procedăm când ne greşeşte cineva. El ne spune şi direct, că trebuie să iertăm celor ce ne greşesc „de şaptezeci de ori câte şapte” (adică de nenumărate ori), dar şi prin pilda slugii datornice. Dumnezeu ne iartă nouă mari greşeli, cu condiţia ca şi noi să iertăm micile supărări pe care ni le produc unii semeni.

De asemenea, aflăm că Mântuitorul nu a trimis în lume numai pe cei doisprezece Apostoli, ci şi alţi 70 (72) ucenici, numindu-i pe ei „lucrători ai secerişului”, adică lucrători în lume, prin predica lor. Aceştia, ca şi urmaşii lor, preoţii, au rânduiala să ajute pe oameni, spre separarea „grâului” (a oamenilor buni) de „neghină” (de oamenii răi), până la secerişul final (de la sfârşitul lumii).

Pentru a citi mai departe, click aici.