Navalnice pasari

Năvalnice păsări

de Mirela Șova

Năvalnice păsări roiesc iar în crâng

Abundă de viață... tot of-ul mi-l strâng...

Oricât ne-am închide în case și-n gânduri,

Știu ele să afle, în suflet, intrânduri.

Se zbat neputințe – arípi nenăscute,

Tot omul se zbate, prin grijile multe...

Iar ele, mirate, se tot voioșesc

Dând glas de nădejde în tril păsăresc.

Firave, timide, dar harnice foc

Tresaltă-ntre ramuri, cu cântecu-n cioc,

Au treabă cu carul, din zori până-n seară,

Vestind tuturora: E iar primăvară!

Cum să nu simți pulsul? Cum să nu ții pasul?

Cu vrerea lor bună, cu entuziasmul...

Când, mărinimoase, ni-l tot dăruiesc,

Fiind picătură din darul ceresc.