Cum?

Cum?

Cum s-a întâmplat

Să fii tu aici,

Să fiu eu aici,

Față în față, zâmbind

Și derulând povestea nesfârșită

A vieții?

Cât te-am privit, au trecut

Trei anotimpuri jumate.

Puteau să mai treacă șaptezeci și șapte,

Dar am tras aer în piept și ne-am oprit.

Alții aveau nevoie de noi și ne chemau.

Ne-am întors în toamna de unde plecasem,

Mai bogați cu trei anotimpuri jumate.

Și – totuși – întineriți în parte.

(Mirela Șova)