Noul Testament povestit pentru copii - Din Apocalipsa si... sfarsit

Noul Testament povestit pentru copii

  prof. Religie Mirela Şova

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

Din Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul

Profeţiile acestei cărţi au fost descoperite lui Ioan de îngerul Domnului, despre cele ce se vor petrece în curând.

(Apocalipsă I, 1)

Fiara

Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea zece coarne şi şapte capete. Balaurul cel de demult i-a dat ei puterea lui. Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei a fost vindecată şi tot pământul s-a minunat de aceasta, mergând după fiară.

Şi s-au închinat mulţi balaurului şi fiarei, zicând: „Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea?”

Şi i s-a dat fiarei putere să lucreze 42 de luni (3 ani şi jumătate), timp în care a hulit pe Dumnezeu, a făcut război cu sfinţii şi i-a biruit şi a stăpânit pe toţi cei de pe pământ. Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieţii veşnice.

Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ. Şi avea două coarne, asemenea mielului, dar grăia ca un balaur. Şi a făcut ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei vindecate. Şi a făcut semne mari, chiar şi foc să se coboare din cer. Şi amăgeşte pe oameni cu semnele ei, zicând să facă un chip (idol) primei fiare. Atunci ea a insuflat duh chipului fiarei, ca să grăiască şi să omoare pe toţi cei care nu se vor închina aceluia.

Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, pe cei bogaţi şi pe cei săraci, pe cei liberi şi pe robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei sau numărul numelui fiarei: 666.                                     

(Apocalipsa XIII, 1-18)

Mielul

Iar Mielul (Hristos) stătea pe muntele Sion şi cu El o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau numele Lui şi numele Tatălui Lui scris pe frunţile lor.

Şi am văzut un nor alb şi Cel ce şedea pe nor era asemenea Fiului Omului, având pe cap cunună de aur şi în mână seceră ascuţită. Şi un înger a strigat Celui de pe nor:

- Trimite secera şi seceră, că a venit ceasul de secerat.

Şi Cel ce şedea pe nor a aruncat pe pământ secera Lui şi pământul a fost secerat. Apoi un înger a ieşit cu un cuţitaş ascuţit şi l-a aruncat pe pământ, culegând via pământului. Şi strugurii i-a aruncat în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. Iar teascul a fost călcat afară din cetate şi a ieşit sânge din teasc.

(Apoc. XIV, 1-20)

Hristos biruieşte fiara

Şi am văzut cerul deschis şi un cal alb. Cel ce şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevărat şi judecă. El are ochii ca para focului şi multe cununi pe cap. E îmbrăcat cu veşmânt stropit cu sânge şi numele Lui este Cuvântul lui Dumnezeu (Iisus Hristos).

Şi oştile din cer veneau după El, pe cai albi, cu veşminte albe. Iar din gura Lui ieşea sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea. Şi pe haina Lui e scris numele Lui: Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.

Dar fiara şi împăraţii pământului erau adunaţi cu oştiri, ca să facă război cu Cel ce stă pe cal şi cu oştirea Lui. Şi fiara a fost răpusă şi, cu ea, proorocul mincinos, cel ce făcea semnele cu care amăgea pe cei ce au purtat semnul fiarei şi pe cei ce s-au închinat chipului ei. Amândoi au fost aruncaţi de vii în iezerul de foc, unde arde pucioasă. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care iese din gura Celui ce stă pe cal şi păsările le-au ciugulit trupurile. (Apoc. XIX, 11-21)

Învierea şi Judecata

Şi am văzut iar un tron mare şi alb şi pe Cel ce stătea pe el, iar dinaintea feţei Lui cerul şi pământul au fugit. Şi am văzut pe morţi stând înaintea tronului şi cărţile au fost deschise.

Şi o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii. Iar morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor. Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor. Şi au fost judecaţi, fiecare după faptele sale.

Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc (iezerul de foc). Cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii a fost aruncat în iezerul de foc.

(Apoc. XX, 10-15)

Cerul cel nou şi pământul cel nou

Şi am văzut un cer nou şi un pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut. Şi marea nu mai este.

Am văzut atunci cetatea sfântă, noul Ierusalim, coborând din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă. Şi am auzit din cer un glas:

- Iată cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va fi cu ei. Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi.

Cel ce va birui va moşteni acestea şi îi voi fi lui Dumnezeu fii şi el Îmi va fi Mie fiu. Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi vrăjitori şi închinători la idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă.

Iar cetatea sfântă era din piatră preţioasă şi aur curat. Ea nu are nevoie de soare sau de lună ca să o lumineze, căci a luminat-o slava lui Dumnezeu. În cetate nu va intra nimeni care e obişnuit cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului.

(Apoc. XXI, 1-27)

Fericirea veşnică

Şi mi-a arătat, apoi, râul şi apa vieţii, limpede cum e cristalul, care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului. În cetatea sfântă am văzut pomul vieţii, făcând rod de doisprezece ori pe an.

Şi noapte nu va mai fi. Acolo nu au nevoie de lumina lămpii sau a soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le va fi lor lumină şi vor împărăţi în vecii vecilor.

Fericiţi cei ce-şi spală veşmintele, ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi să intre în cetate prin porţi!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi! Amin!

(Apoc. XXII, 1-21)

Te opreşte şi-ţi aminteşte!

Ultima carte a Noului Testament, Apocalipsa Sfântului Ioan, cuprinde multe lucruri greu de înţeles, care însă se vor întâmpla, fiind legate îndeosebi de sfârşitul lumii, de a doua venire a Domnului, de Antihrist, de învierea morţilor, de Judecata de Apoi şi de împărăţia fără de sfârşit a sfinţilor, a drepţilor şi a lui Dumnezeu.

Cele două fiare de care ne vorbeşte Apocalipsa sunt: Antihristul şi fiara – balaur, adică diavolul. Se pare că numai creştinii care vor trăi la sfârşitul lumii vor înţelege ce înseamnă numărul 666, pe care-l va pune Antihristul pe mâna dreaptă sau pe fruntea oamenilor, încât să nu poată cumpăra sau vinde ceva fără el. Sfinţii cu care se va război fiara sunt Ilie şi Enoh, care vor face multe minuni, dar vor fi ucişi (de Antihrist). După trei zile şi jumătate, aceştia vor învia. (Apoc. XI, 3-12)

Aceste „fiare” vor fi biruite de Miel (de Mântuitorul nostru Iisus Hristos), Care Se arată ca un Împărat pe tron sau ca un Împărat pe cal alb, şi vor fi aruncate în iezerul de foc, la chinul veşnic.

La arătarea Fiului Omului pe norii cerului, cei morţi vor învia; atunci cei scrişi în cartea vieţii vor intra în cetatea sfântă, în Ierusalimul ceresc, iar cei care s-au închinat fiarei vor fi zdrobiţi ca strugurii în teasc şi aruncaţi în iezerul de foc.

În cetatea sfântă vor locui în veci drepţii şi sfinţii, împreună cu Dumnezeu. Acolo nu va mai fi durere, nici lacrimă, suspin, întuneric, boală, moarte. Dumnezeu va străluci ca un soare al tuturor.

Prin Ierusalimul de sus (ceresc), cetatea sfântă, ceruri noi şi pământ nou se înţelege împărăţia lui Dumnezeu (a cerurilor), în care va domni fericirea veşnică.

Să dea Dumnezeu ca şi noi, cu toţii, să ajungem cetăţeni ai Ierusalimului ceresc!

sfârşit