Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Noul Testament povestit pentru copii - Pilda Samarineanului milostiv

 

Noul Testament povestit pentru copii

Mantuitorul-icoana.jpg

prof. religie Mirela Şova  

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

 

 

Pilda samarineanului milostiv


Un om învăţat L-a întrebat odată pe Iisus:

- Învăţătorule, ce să fac, ca să moştenesc viaţa veşnică?

- Ce scrie în Legea lui Moise despre aceasta? a zis către el Iisus.

- Scrie: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, a răspuns învăţatul.

- Drept ai răspuns, i-a zis El, fă aceasta şi vei trăi.

- Şi cine este aproapele meu? a mai întrebat acela.

Iisus i-a răspuns cu următoarea pildă:

Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a fost prins de tâlhari, care i-au luat hainele, l-au rănit şi l-au lăsat aproape mort, zăcând lângă drum.

Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi a văzut rănitul – dar a trecut pe lângă el. De asemenea, a trecut pe acolo şi un levit (ajutor de preot), fără să se oprească lângă omul rănit.

Iar un samarinean, trecând pe drum, a văzut rănitul şi s-a umplut de milă. El s-a oprit, i-a legat rănile, ungându-le cu untdelemn şi cu vin, l-a suit pe animalul său şi la dus la o casă de oaspeţi, unde l-a îngrijit până a doua zi. La plecare, a lăsat doi dinari gazdei, ca să aibă grijă de acel om.

- Ce vei mai cheltui cu el, îţi voi da tot eu, când mă voi întoarce, a adăugat samarineanul către hangiu.

Atunci Iisus a întrebat pe omul învăţat:

- Care dintre aceştia trei: preotul, levitul şi samarineanul, a fost aproapele celui tâlhărit?

- Cel care a făcut milă cu el, a răspuns învăţatul.

- Mergi şi fă şi tu asemenea, l-a sfătuit Iisus.

(v. Luca X, 25-37)

 

Marta şi Maria


Într-o zi, Iisus a fost găzduit într-un sat de o femeie pe nume Marta. Ea avea o soră, numită Maria.

Maria s-a aşezat la picioarele Mântuitorului, ascultând cu drag cuvintele Lui înţelepte. Marta se străduia în schimb cu munca gospodăriei, ca să cinstească oaspeţii. Atunci Marta a venit la Iisus şi I-a zis:

- Doamne, nu socoteşti că sora mea m-a lăsat să fac singură toată treaba? Spune-i să vină, să mă ajute.

- Marto, Marto, i-a răspuns Iisus, mult munceşti şi te îngrijeşti pentru multe. Maria şi-a ales însă grija cea bună, care nu se va lua de la ea.                           

(v. Luca X, 38-42)

 

Judecarea femeii păcătoase


Pe când învăţa Iisus în templu, fariseii şi cărturarii au adus la El o femeie prinsă în adulter (înşelându-şi soţul).

- Învăţătorule, I-au zis aceştia, femeia aceasta a fost prinsă în adulter şi, potrivit Legii lui Moise, trebuie ucisă cu pietre. Dar Tu ce zici?

Evident, fariseii şi cărturarii puneau această întrebare ca să-L prindă pe Iisus cu vreo greşeală, să-L poată învinui în public.

Iisus tăcea, scriind cu degetul pe pământ. Cum aceia stăruiau cu întrebarea lor, Iisus le-a zis:

- Cel fără niciun păcat dintre voi să arunce primul cu piatra în femeie. După care, El a continuat să scrie pe pământ.

Ispititorii, auzind acele cuvinte, s-au ruşinat şi au plecat, unul câte unul, de la cel mai bătrân până la ultimul... Şi a rămas Iisus singur cu femeia.

- Femeie, unde sunt cei ce te învinuiau? a întrebat-o Iisus pe cea prinsă în adulter. Nu te-a osândit niciunul?

- Niciunul, Doamne, a zis aceea.

- Nu te osândesc nici Eu. Mergi. De acum să nu mai păcătuieşti, a grăit Iisus.

(v. Ioan VIII, 1-11)

 

Adevărata libertate


Iată câteva din învăţăturile Domnului nostru Iisus Hristos, către cei care crezuseră în El:

- Dacă veţi împlini cuvântul Meu, în care aţi crezut, veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Oricine săvârşeşte păcatul este rob păcatului.

Cel care este în minciună, fără de adevăr, este diavolul. El este tatăl minciunii. Iar oamenii care împlinesc poftele diavolului nu sunt în adevăr.

Eu sunt Omul Care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu.                            

(v. Ioan VIII, 31-49)

 

Iisus şi Avraam


Pe când discuta Iisus cu iudeii, aceştia L-au întrebat:

- Nu cumva eşti Tu mai mare decât strămoşul nostru Avraam, care a murit? Cine spui Tu că eşti?

- Nu Eu spun despre Mine, ci Tatăl este Cel ce Mă slăveşte. Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.

Atunci iudeii au luat pietre, să arunce în El. Dar Iisus, trecând prin mijlocul lor, a plecat.         

(v. Ioan VIII, 53-59)

 

 

Te opreşte şi-ţi aminteşte!


O preafrumoasă pildă a milei ne dă Mântuitorul, atunci când ne vorbeşte de samarineanul milostiv. Şi astăzi, poate, ne întrebăm „cine este aproapele nostru”. Hristos ne-a arătat că este cel care are nevoie de noi şi pe care noi îl ajutăm, fără să ne întrebăm din ce neam este, din ce religie, dacă e bogat sau sărac etc.

Precum samarineanul din pildă, tot astfel a fost şi este Mântuitorul faţă de noi, cei răniţi de propriile păcate. El e gata să ne aline durerile şi tristeţile cu Sfintele Sale Taine, cu sfintele învăţături cuprinse în Biblie...

 

Cât despre vizita Mântuitorului în casa Martei şi a Mariei, vă întreb pe voi, cititorilor: care este partea cea bună, pe care şi-a ales-o Maria? Nu trebuia şi ea să o ajute la treburile gospodăriei pe Marta? Ba da – numai că, atunci când Hristos îţi intră în casă, mai importante sunt cuvintele Sale, care îţi bucură sufletul. Maria a uitat de grijile obişnuite şi s-a preocupat de sufletul ei. Aceasta e partea cea bună: întâi gândul la Hristos, la mântuire, apoi celelalte, legate mai ales de trup.

 

Am văzut apoi cu câtă înţelepciune a răspuns Hristos provocărilor venite din partea fariseilor şi a cărturarilor. El ştie întotdeauna să întoarcă răul în bine. În loc să fie acuzat că o iartă pe femeia adulteră, contrar Legii lui Moise, El i-a făcut pe toţi să îşi dea seama de păcatele lor. La fel şi noi, înainte de a arunca piatra în ceilalţi, învinuindu-i de greşelile lor, să ne uităm la noi înşine, la faptele noastre. Iisus era singurul fără de păcat, Care ar fi putut arunca piatra în femeie. Dar El a iertat-o. Rămâne o taină pentru noi: ce scria Iisus cu degetul pe pământ?

 

Mântuitorul a arătat oamenilor care este urmarea vieţii trăite în adevăr, respectând cuvintele Lui, faţă de viaţa trăită în minciună, adică în păcat. Adevărul aduce libertatea sufletului, pe când păcatul ne robeşte, ne leagă în lanţurile obişnuinţei, ale neputinţei, întunericului. Adevărul este Hristos, pe când tatăl minciunii este diavolul.

 

Cum iudeii se întrebau adesea „Cine este Iisus?”, Acesta le-a spus că El este mai „bătrân” decât patriarhul Avraam, care murise de sute de ani şi pe care toţi evreii îl cinsteau. Scandalizaţi, aceia au vrut să arunce cu pietre în El. Ei nu au înţeles că Iisus, fiind Fiul lui Dumnezeu, este mai „bătrân” decât lumea, este veşnic. Observaţi că, de fiecare dată când evreii voiau să arunce cu pietre în Mântuitorul, se întâmpla ceva: parcă nu-L mai vedeau, pentru că El trecea prin mijlocul lor şi pleca, neatins de vreo piatră. Era o altă minune a Lui.

 

Pentru a citi mai departe, click aici.

Partager cet article

Commenter cet article