Noul Testament povestit pentru copii - Schimbarea la Fata a Domnului

Noul Testament povestit pentru copii

 prof. religie Mirela Şova

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

Schimbarea la Faţă a Domnului

La scurt timp după ce vestise ucenicilor Săi că va fi ucis în Ierusalim, Iisus S-a suit într-un munte înalt, luând cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan.

În timp ce Se ruga pe munte, El S-a schimbat la Faţă, strălucind ca soarele; iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Lângă El, Apostolii uimiţi i-au văzut pe Moise şi pe Ilie, vorbind cu El despre cum va fi omorât în Ierusalim. Petru a zis atunci lui Iisus:

- Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi lui Ilie una.

Atunci un nor luminos a venit deasupra lor şi un glas din nor s-a auzit, zicând:

- Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit. De Acesta să ascultaţi!

La auzul glasului, ucenicii s-au înspăimântat şi au căzut cu faţa la pământ. Iisus i-a atins şi le-a zis:

- Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.

Dar să nu spuneţi nimănui ce aţi văzut, până când Fiul Omului nu Se va scula din morţi.

(v. Matei XVII, 1-9; Luca IX, 28-36)

Vindecarea lunaticului

A doua zi după minunea Schimbării la Faţă, un bărbat a strigat către Hristos, din mijlocul mulţimii:

- Învăţătorule, Te rog, caută spre fiul meu, că îl am numai pe el; şi un duh îl apucă şi-l zguduie cu spume şi abia pleacă de la el, după ce l-a zdrobit. Eu m-am rugat de ucenicii Tăi, ca să-l alunge, dar n-au putut.

Iisus i-a cerut omului să îl aducă pe fiul său la El. Atunci demonul l-a aruncat pe copil la pământ şi l-a zguduit. Iisus a certat duhul necurat şi îndată s-a vindecat băiatul acela. Mulţimea a rămas uimită de puterea lui Dumnezeu.

Iar Apostolii L-au întrebat pe Iisus:

- Noi de ce nu am putut scoate demonul din copil?

- Pentru puţina voastră credinţă, le-a răspuns Domnul. Pentru că, dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici, dincolo”; şi se va muta. Şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune şi cu post.     

(v. Matei XVII, 1-9; Luca IX, 38-43)

A doua vestire a Patimilor

Apoi Hristos le-a vestit ucenicilor pentru a doua oară că va fi omorât de oameni, dar că a treia zi va învia. Iar ucenicii s-au întristat foarte mult, fără să înţeleagă cuvintele lui Iisus.      

(v. Matei XVII, 22-23; Luca IX, 44-45)

Darea pentru Templu

Cei ce strângeau darea (taxa) pentru Templu l-au întrebat odată pe Apostolul Petru:

- Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?

- Ba da, a zis ucenicul. Atunci Petru a intrat în casă, la Iisus. Mântuitorul i-a zis că nu ar fi trebuit să plătească nimic Templului; aşa cum fiul unui rege nu plăteşte bir regelui, care îi e tată, tot astfel nici El nu ar fi trebuit să plătească dări la Templul lui Dumnezeu, fiind Fiul Tatălui ceresc.

- Ca să nu-i tulburăm pe ei, a adăugat Iisus, du-te, aruncă undiţa în mare şi deschide gura primului peşte pescuit. Vei găsi acolo un ban de argint (statir). Ia-l şi dă-l lor, ca dare pentru Mine şi pentru tine.

(v. Matei XVII, 24-27)

Cine este mai mare?

Apostolii Mântuitorului se întrebau, într-o zi, care dintre ei ar fi mai mare. Iisus le-a cunoscut gândul şi a adus un copil lângă El. Apoi a zis ucenicilor:

- În împărăţia cerurilor, cel mai mic, mai smerit, este cel mai mare. Cine primeşte un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării.

Vedeţi, să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, căci îngerii lor, în ceruri, văd pururea faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri.

(v. Matei XVIII, 1-6, 10; Luca IX, 46-48)

Te opreşte şi-ţi aminteşte!

Drag cititor, nu te mira când vezi marile minuni făcute de Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu cei din jur. Şi mai mari minuni a făcut El cu Sine Însuşi, spre folosul oamenilor. Am aflat, astfel, că S-a schimbat la Faţă, pe muntele Tabor, arătând o licărire din strălucirea Sa dumnezeiască celor trei Sfinţi Apostoli însoţitori.

Apoi, au fost văzuţi lângă El Moise şi Ilie, persoane din vremea Vechiului Testament, foarte cinstite de evrei, ca să se arate că Iisus e Stăpân, Domn peste aceia – şi, deci, mai mare decât ei. Mai mult, atunci S-a arătat din nou oamenilor Sfânta Treime: Tatăl – glasul din cer; Fiul – Iisus Hristos, strălucind; Sfântul Duh – norul luminos. Abia după Învierea lui Hristos aveau să înţeleagă ucenicii această minune.

Deşi Apostolii primiseră puterea de a vindeca bolile şi neputinţele din popor, s-a ivit o situaţie în care ei nu au putut face nimic, cu un lunatic. Acesta era un băieţel singur la părinţi, fiind numit lunatic, pentru că boala lui se manifesta când era lună plină. Numai Hristos a putut să-l vindece, alungând demonul care-l chinuia, spunând ucenicilor că asemenea demoni se pot scoate numai cu rugăciune şi cu post.

Hristos le-a vestit încă o dată ucenicilor apropierea Patimilor Sale, dându-le şi speranţa Învierii celei de a treia zi. Dar ei nu au înţeles...

Mântuitorul S-a supus legilor din vremea Sa: a plătit (în chip minunat) şi dările către Templu, deşi nu se cuvenea ca Fiul lui Dumnezeu să dea o asemenea taxă. El S-a smerit şi a dat.

Atunci când Apostolii se frământau care e mai mare dintre ei, şi, în general, cine e mai mare în împărăţia cerurilor, Domnul Hristos le-a dat o pildă neaşteptată: El i-a îndemnat să privească un copil şi să aibă inima la fel de curată ca a lui, pentru a ajunge în împărăţia cerurilor. Iisus i-a învăţat că acela care e mai modest, mai smerit, mai puţin mândru, acela e mai mare în ochii lui Dumnezeu.

Pentru a citi mai departe, click aici.