Noul Testament povestit pentru copii - Invierea Domnului si aratarile dupa Inviere

Noul Testament povestit pentru copii

  prof. religie Mirela Şova

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

Învierea Domnului

Duminică dis-de-dimineaţă, femeile mironosiţe au venit la mormântul Domnului. Şi s-a făcut cutremur mare, căci îngerul Domnului a coborât din cer şi a dat la o parte piatra de pe mormânt.

Îngerul semăna cu un fulger şi avea haine albe ca zăpada. Cei ce păzeau s-au temut de el şi au căzut la pământ, ca morţi. Îngerul a zis femeilor:

- Nu vă temeţi, ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. Nu este aici. S-a sculat din morţi, aşa cum a zis. Veniţi să vedeţi locul în care a zăcut. Apoi mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui că a înviat şi că va merge înaintea voastră, în Galileea. Acolo Îl veţi vedea.

Ele au plecat în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare. S-au dus să dea vestea cea bună ucenicilor. Pe când mergeau ele spre ucenici, Iisus le-a ieşit în cale şi le-a zis:

- Bucuraţi-vă! Iar femeile s-au apropiat de El, I-au cuprins picioarele şi I s-au închinat.

- Nu vă temeţi! le-a mai spus Domnul. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ucenicilor, ca să meargă în Galileea. Acolo Mă vor vedea.  

(v. Matei XXVIII, 1-11; Marcu XVI, 1-8; Luca XXIV, 1-11; Ioan XX, 1-10)

Ostaşii plătiţi

După plecarea femeilor mironosiţe, au venit în cetate unii dintre soldaţii puşi la paza mormântului. Aceştia au vestit arhiereilor toate cele întâmplate.

Deci s-au adunat iarăşi bătrânii la sfat. Ei au dat mulţi bani ostaşilor, zicându-le:

- Spuneţi că ucenicii Lui au venit noaptea şi L-au furat, în timp ce voi dormeaţi. Iar dacă se vor auzi acestea la Pilat, îl vom îndupleca noi să nu vă pedepsească, pentru că aţi dormit la pază.

Aceia au luat arginţii şi au răspândit minciuna învăţată.

(v. Matei XXVIII, 11-15)

Arătarea Mântuitorului înviat către ucenici

Duminică spre seară, ucenicii erau adunaţi într-o casă, având uşile încuiate, de frica iudeilor. Iisus a intrat la ei, a venit în mijlocul lor şi le-a zis:

- Pace vouă! Şi le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Atunci ucenicii s-au bucurat, văzând pe Domnul. Iar Iisus i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci nu crezuseră pe femeile mironosiţe, care le spuseseră că L-au văzut înviat.

Apoi Iisus le-a zis:

- Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi a suflat asupra Apostolilor, zicând:

- Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. Mi s-a dat toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să împlinească toate câte v-am poruncit vouă. Şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.

(v. Matei XXVIII, 16-20; Marcu XVI, 14-18; Ioan XX, 19-23)

Arătarea Domnului către Toma

Iar Toma, unul dintre cei doisprezece Apostoli, nu era cu ceilalţi când a venit Iisus prin uşile încuiate. Deci i-au zis lui ucenicii:

- Am văzut pe Domnul!

- Dacă nu voi vedea semnul cuielor în mâinile Lui şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede, a răspuns Toma.

După opt zile de la înviere, ucenicii erau iarăşi adunaţi în casă, împreună şi cu Toma. Uşile erau, de asemenea, încuiate. Şi a venit Iisus, a stat în mijlocul lor şi a zis:

- Pace vouă! Apoi S-a adresat lui Toma:

- Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios.

- Domnul meu şi Dumnezeul meu! s-a închinat atunci Toma.

- Pentru că M-ai văzut, Toma, ai crezut, i-a răspuns Iisus. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!

(v. Ioan XX, 24-29)

Drumul spre Emaus. Hristos înviat şi ucenicii

În duminica Învierii, doi dintre ucenici, mergeau spre un sat aflat în apropiere de Ierusalim, pe nume Emaus.

Cei doi ucenici vorbeau între ei despre ultimele evenimente din Ierusalim. Pe când discutau ei, Iisus Însuşi S-a apropiat, mergând lângă ei. Ochii ucenicilor erau ţinuţi de Dumnezeu să nu-L cunoască.

- Despre ce vorbiţi? Ce s-a întâmplat în Ierusalim? i-a întrebat Domnul. Unul dintre ucenici, plin de întristare, I-a răspuns:

- Nu ştii ce s-a întâmplat în cetate în zilele acestea? Nu ştii ce a păţit Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor? Nu ai aflat şi nu ştii cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri? Noi speram că El este Mântuitorul lui Israel. Însă azi e a treia zi de când s-au întâmplat acestea.

Nişte femei de-ale noastre ne-au speriat, că au fost dis-de-dimineaţă la mormânt şi nu au găsit trupul Lui. Ele au venit la noi şi ne-au spus că au văzut îngeri, care le-au vestit că Iisus este viu. Unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au văzut că femeile avuseseră dreptate: trupul nu era. Dar pe El nu L-au văzut.

- O, nepricepuţilor! le-a grăit Iisus celor doi. De ce v-aţi împietrit inimile şi nu aţi crezut cele pe care le-au spus proorocii? Nu trebuia, oare, ca Hristos să pătimească acestea şi apoi să fie preamărit? Atunci Domnul le-a explicat toate proorociile care fuseseră făcute despre El, începând de la cele ale lui Moise.

Şi s-au apropiat ei de Emaus. Iisus zicea că merge mai departe. Dar ucenicii Îl rugau stăruitor:

- Rămâi cu noi, că e spre seară. Şi a rămas cu ei, stând împreună la masă. Acolo El a luat pâinea, a binecuvântat-o şi, frângând, le-a dat lor. Atunci li s-au deschis lor ochii şi L-au cunoscut Cine este. Dar El S-a făcut nevăzut.

Şi au zis ucenicii unul către altul:

- Oare nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe drum despre profeţii?

Chiar în acel ceas ei s-au sculat, s-au întors la Ierusalim şi au povestit celor unsprezece Apostoli cele petrecute. Pe când vorbeau ei, Iisus a stat în mijlocul lor şi le-a zis:

- Pace vouă.

Ei s-au înspăimântat, crezând că văd duh.

- De ce sunteţi tulburaţi? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu sunt. Pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase, cum am Eu.

Cum ei încă nu credeau pe deplin, Iisus le-a cerut ceva de mâncare. Şi a mâncat Domnul o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere.

Atunci El le-a deschis mintea ucenicilor, să înţeleagă profeţiile despre Sine.                         

(v. Luca XXIV, 13-49)

Arătarea Domnului la Marea Tiberiadei

Mai apoi Iisus S-a arătat iarăşi ucenicilor, la Marea Tiberiadei. Iată cum s-a întâmplat aceasta:

Erau împreună Simon-Petru, Toma, Natanael, Ioan şi Iacov ai lui Zevedeu, ca şi alţi doi ucenici.

- Mă duc să pescuiesc, le-a zis Petru.

- Mergem şi noi cu tine, i-au spus ceilalţi ucenici.

Şi s-au suit cu toţii în corabie, dar în noaptea aceea nu au prins niciun peşte. Dimineaţa, Iisus îi aştepta la ţărm. Dar ei nu au ştiut că El este Iisus.

- Fiilor, le-a zis Domnul, nu aveţi ceva de mâncare?

- Nu, i-au răspuns Apostolii.

- Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi, a adăugat El.

Ucenicii au aruncat mreaja şi nu mai puteau să o tragă, de mulţimea peştilor. Apostolul Ioan L-a recunoscut pe Iisus şi i-a zis şi lui Petru: „Domnul este!” Deci Petru, auzind că este Domnul, s-a aruncat în apă de pe corabie, ca să ajungă mai repede la El. Ceilalţi ucenici au venit cu corabia, trăgând mreaja cu peşti.

La ţărm ucenicii au găsit jar, peşte pus pe jar, şi pâine. Iisus le-a zis:

- Aduceţi din peştii prinşi acum.

Petru a tras mreaja, care cuprindea 153 de peşti mari. Şi mreaja nu s-a rupt, cu toată greutatea peştilor.

- Veniţi de prânziţi, le-a zis Domnul. Dar niciunul dintre Apostoli nu îndrăznea să-L întrebe „Cine eşti Tu?”, ştiind că este Domnul. Iisus le-a dat pâine şi peşte, din care au mâncat.                                                     

(v. Ioan XXI, 1-14)

Iertarea lui Petru

Atunci, după ce au prânzit, Iisus a zis lui Petru:

- Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?

- Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc, a zis Petru.

Deci Domnul i-a zis:

- Paşte mieluşeii Mei.

Pentru a doua oară, Iisus l-a întrebat pe Simon-Petru:

- Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?

- Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc.

- Păstoreşte oile Mele, a mai zis Iisus.

Pentru a treia oară a zis Iisus:

- Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?

Întristat, Petru a răspuns:

- Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc.

- Paşte oile Mele, i-a spus Iisus.

Dar sunt şi multe alte lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu toate, n-ar fi încăput în cărţile acestei lumi. Amin.                             

(v. Ioan XXI, 15-25)

Te opreşte şi-ţi aminteşte!

Prima parte a Noului Testament, adică cele patru Evanghelii, se încheie cu vestea Învierii Domnului şi cu arătările Domnului înviat către femeile purtătoare de miruri (mironosiţe) şi către ucenicii Săi. Este un moment de mare bucurie şi pace!

Am văzut că arhiereii şi bătrânii poporului nu s-au bucurat la auzul minunii petrecute, povestite de soldaţii puşi la pază. Mai mult, ei au crezut că o pot tăinui prin minciună, răspândind vestea că trupul mort al Domnului a fost furat în noaptea de sâmbătă spre Duminică, de către ucenicii Lui... Soldaţii au primit bani pentru a minţi, dar şi garanţia că nu vor păţi nimic, pentru că nu şi-au împlinit datoria.

Dar arhiereii nu L-au putut opri pe Mântuitorul înviat să Se arate astfel celor care crezuseră în El şi care se aflau la mare întristare şi nedumerire. El S-a arătat timp de patruzeci de zile, îmbărbătându-le pe femeile venite la mormânt; mustrând pe ucenici, pentru că nu aşteptaseră Învierea Sa, deşi le-o profeţise El Însuşi de mai multe ori; întărindu-i pe ucenici în credinţă.

Mântuitorul înviat a dat putere Apostolilor să meargă în lume, să predice despre Patimile, Moartea şi Învierea Sa, ca şi despre celelalte învăţături mântuitoare; să boteze pe oamenii care vor crede cuvintelor lor, să dezlege acelora păcatele.

În mod deosebit S-a arătat Domnul lui Toma, ca să-L încredinţeze că trupul Său înviat e real, că poate fi pipăit, că poartă semnele piroanelor şi cel al împunsăturii de suliţă; că poate şi mânca – numai că acest trup al Său avea însuşiri noi, deosebite: putea trece prin uşile încuiate, putea străbate distanţele foarte repede... Prin aceasta Iisus ne-a arătat că la învierea morţilor, cea de la sfârşitul lumii, oamenii vor învia cu aceleaşi trupuri cu care au trăit pe pământ, dar cu însuşiri noi.

Iisus a călătorit, văzut dar nerecunoscut, împreună cu doi dintre cei 70 (72) de ucenici ai Săi, şi anume cu Luca şi Cleopa. El le-a explicat profeţiile ce fuseseră făcute în vechime despre El. Abia când a frânt pâinea L-au cunoscut Cine este.

De asemenea, Domnul a făcut iarăşi o minune legată de pescuit, la Marea Tiberiadei. Înţelesul prinderii celor 153 de peşti mari este acela al încreştinării neamurilor pământului, prin predica Sfinţilor Apostoli. Iar chemarea la prânz a Mântuitorului este simbolul mesei de nuntă din împărăţia cerurilor.

Prin cele trei întrebări adresate lui Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?”, Iisus l-a iertat pe acesta de cele trei lepădări, din timpul Patimilor Sale.

Iar Sfântul Ioan Evanghelistul ne spune la sfârşitul cărţii sale că Iisus a rostit şi mai multe cuvinte înţelepte, a săvârşit şi alte minuni – atât de multe, încât s-ar fi putut scrie multe, foarte multe cărţi despre ele. Aici au fost prezentate numai cele mai importante, ca să cunoaştem adevărul mântuitor descoperit de Dumnezeu oamenilor, prin Iisus Hristos, Fiul Său.

Pentru a citi mai departe, click aici.