Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Noul Testament povestit pentru copii - Inaltarea Domnului si Pogorarea Duhului Sfant

 

Noul Testament povestit pentru copii

Sfanta-Treime.JPG

  prof. religie Mirela Şova

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

 

 

FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI

 

Aceasta este o carte scrisă de Sfântul Evanghelist Luca, despre evenimentele de după Învierea lui Hristos, despre întemeierea şi începuturile Bisericii creştine.

 

Înălţarea Domnului


Vreme de patruzeci de zile, Iisus S-a arătat ucenicilor Săi, vorbindu-le despre împărăţia lui Dumnezeu. El le-a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo botezul Duhului Sfânt. Domnul a grăit astfel către ucenici adunaţi:

- Voi veţi lua putere, atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi, şi veţi mărturisi despre Mine în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginea pământului.

După ce a zis aceste cuvinte, Domnul S-a înălţat la cer sub privirea lor şi un nor L-a luat de la ochii lor.

Doi bărbaţi au venit lângă ucenici, în timp ce Domnul Se înălţa la cer. Ei aveau haine albe. Iar bărbaţii le-au zis acelora:

- Galileienilor, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus Care S-a înălţat de la voi la cer, tot astfel va şi veni.

(v. Faptele Apostolilor I, 3-11)

 

Alegerea lui Matia


După Înălţare, Apostolii au mers în Ierusalim, într-o casă, unde se adunau de obicei. Şi erau acolo: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov Alfeu, Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacov. Ei se rugau stăruitor Domnului, împreună, fiind însoţiţi şi de femei, ca şi de Maria, mama lui Iisus, şi de verii Lui.

Într-o zi, după Înălţare, Petru a grăit fraţilor adunaţi (care erau ca la 120):

- Bărbaţi fraţi, proorociile Scripturii ne vestiseră de trădarea lui Iuda Iscarioteanul. Dar este scris şi ca „slujirea lui s-o ia altul” (Psalm 108, 7). Deci trebuie ca unul dintre aceşti bărbaţi, care a fost împreună cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus, de la botezul lui Ioan şi până la Înălţarea Sa, să ajungă Apostol, vestind lumii Învierea lui Iisus.

Şi s-au ales doi bărbaţi: Iosif Barsaba, zis şi Iustus, şi Matia. Cu toţii s-au rugat Domnului:

- Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales, ca să ia locul lui Iuda.

Şi au tras la sorţi între cei doi aleşi, iar sorţul a căzut pe Matia, care s-a socotit Apostol, cu ceilalţi unsprezece.

(v. F. Ap. I, 12-26)

 

Pogorârea Duhului Sfânt


La cincizeci de zile de la Înviere, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, pe neaşteptate, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt care vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.

Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc, care au şezut pe fiecare dintre ei. Atunci s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi.

În ziua aceea, a Cincizecimii, erau adunaţi în Ierusalim iudei cucernici, veniţi din toate părţile pământului. Când au auzit ei vuietul, s-au dus la casa ucenicilor. Şi mulţimea strânsă acolo s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe Apostoli vorbind în limba sa. Toţi erau uimiţi şi se minunau, zicând:

- Nu sunt galileieni aceştia care vorbesc? Atunci cum de cunosc ei limbile noastre, ca să vorbească despre faptele minunate ale lui Dumnezeu? Ce să fie aceasta?

Însă unii îi batjocoreau pe cei vorbeau în limbi, zicând că sunt ameţiţi de băutură. Atunci Petru Apostolul a grăit către cei adunaţi, fiind împreună cu cei unsprezece Apostoli:

- Bărbaţi iudei, aflaţi că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este abia al treilea ceas din zi (ora nouă dimineaţa). Ci se întâmplă acum ceea ce s-a spus prin proorocul Ioil: „Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul”.      

(v. F. Ap. 2, 1-21)

 

Cuvântarea lui Petru


Apoi a zis Apostolul Petru către cei adunaţi:

- Bărbaţi israeliţi, aflaţi că Iisus Nazarineanul, Cel ce a făcut minuni între voi, pe Care L-aţi omorât prin pironire pe Cruce, a fost înviat de Dumnezeu. Aşa a dezlegat El durerile morţii. El nu a putut fi ţinut de moarte. Împăratul David vorbise despre Iisus când a spus: „Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune” (Psalm 15, 8-11).

Deci David a vorbit acolo despre Învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui nu a văzut putreziciunea. Dumnezeu a înviat pe acest Iisus şi noi toţi suntem martorii Învierii. El S-a înălţat de-a dreapta lui Dumnezeu şi a revărsat de la Tatăl pe Duhul Sfânt, după cum vedeţi şi auziţi.

Căci tot despre El vorbise David, când a spus: „Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale.” (Psalm 109,1) Deci Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe Acest Iisus, pe Care voi L-aţi răstignit.

Cei ce l-au ascultat pe Apostolul Petru s-au cutremurat în inimile lor şi au zis către Apostoli:

- Bărbaţi fraţi, ce să facem?

- Pocăiţi-vă, le-a răspuns Petru, şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre. Şi veţi primi darul Duhului Sfânt.

Deci cei care au primit cuvântul lui şi s-au botezat au fost în jur de trei mii de persoane.                    

(v. F. Ap. II, 22-41)

 

Viaţa primilor creştini


Iar cei proaspăt botezaţi continuau să înveţe cuvântul lui Dumnezeu de la Sfinţii Apostoli. Tot sufletul era cuprins de teamă, pentru că Apostolii făceau multe minuni în Ierusalim.

Cei ce credeau în Domnul erau nedespărţiţi. În fiecare zi ei mergeau la templu, pentru rugăciunea comună; frângeau pâinea în casă şi se împărtăşeau cu bucurie şi cu inimă curată. Ei slăveau mereu pe Domnul şi zi de zi numărul lor creştea; Biserica se înmulţea neîncetat.

Nimeni dintre primii creştini nu ducea lipsă de ceva, pentru că cei ce aveau pământ sau case le vindeau şi aduceau preţul primit la picioarele Apostolilor.

Şi se împărţea fiecăruia după cum avea trebuinţă.

(v. F. Ap. II, 42-47; IV, 32-35; V, 12-16)

 

 

Te opreşte şi-ţi aminteşte!


Primul mare eveniment de după Înviere a fost Înălţarea Domnului cu Trupul la cer, de-a dreapta Tatălui. Înainte de aceasta, Domnul le-a spus ucenicilor să aştepte în Ierusalim Pogorârea Duhului Sfânt, căci Acela avea să le dea puterea de a predica despre Învierea Sa tuturor popoarelor.

 

Cei doi bărbaţi în haine albe care au apărut la Înălţare erau doi îngeri, ce au vestit că tot pe norii cerului Se va arăta Domnul, la a doua Sa venire.

 

Prin Înălţarea la cer, Domnul a fost ridicat cu Trupul omenesc la mărirea Sa de Dumnezeu, arătându-ne că asemenea Lui ne putem înălţa şi noi la sfârşitul lumii,  de-a dreapta Sa, dacă Îi vom urma poruncile.

 

Apoi a fost ales un alt Apostol în locul lui Iuda Iscarioteanul, prin rugăciune şi tragere la sorţi. Dintre Iustus şi Matia, sorţii l-au ales pe cel de-al doilea, care a completat astfel numărul celor doisprezece Apostoli.

 

La cincizeci de zile de la Paşti, evreii sărbătoreau Cincizecimea, în cinstea primirii tablelor Legii de către Moise şi ca sărbătoare a secerişului. Atunci ei se adunau din toate colţurile lumii în Ierusalim. Tocmai în acea zi, fiind Duminică, pe la ora nouă dimineaţa, s-a făcut un vuiet mare în casa unde erau strânşi la rugăciune Apostolii, şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei sub chipul limbilor de foc.

 

Ceilalţi iudei din cetate s-au îndreptat spre casa Apostolilor, atraşi de zgomot. Acolo au fost uimiţi să-i audă pe aceia vorbind în toate limbile pământului. Şi s-au mirat iudeii, ştiind că ucenicii Domnului erau neînvăţaţi, cei mai mulţi fiind de meserie pescari. Dar minunea era din puterea Duhului Sfânt, fiind făcută pentru întemeierea şi creşterea Bisericii.

 

La cuvintele lui Petru, care a arătat acelora că Iisus cel Răstignit, Înviat şi Înălţat la cer este Dumnezeu adevărat, profeţit din vechime ca Mântuitor al lumii, s-au botezat vreo trei mii de oameni.

 

Aşa a luat naştere Biserica: de la Duhul Sfânt, Mângâietorul şi de viaţă Făcătorul. Zi de zi ea se înmulţea cu noi membri, atraşi de cuvintele pline de Duh ale Apostolilor şi de minunile pe care aceştia le făceau. Căci ei puteau vindeca orice boală şi neputinţă, după cum le promisese Iisus – încât şi umbra lui Petru, de exemplu, dacă trecea peste cei bolnavi, îi vindeca.

 

Primii creştini erau statornici în rugăciune, în aprofundarea învăţăturii Sfinţilor Apostoli, în participarea la slujba săvârşirii Tainei Împărtăşaniei (Sfânta Liturghie de atunci), în împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului. Ei îşi vindeau toate bunurile şi aduceau banii Apostolilor, ca să fie împărţiţi spre folosul tuturor. Atunci toate averile erau în comun, fiecare primind după trebuinţă. Nu mai erau bogaţi şi săraci, iar nimeni nu ducea vreo lipsă.

 

Pentru a citi mai departe, click aici.

Partager cet article

Commenter cet article