Despre haiku

Despre haiku

Haiku-ul este un scurt poem japonez din trei versuri, primul şi ultimul de cinci silabe, al doilea de şapte. ( 1 )

Se bazează pe trei elemente:

- versurile respectă regulile silabismului: 5-7-5;

- prezenţa cezurii ya;

- prezenţa kigo-ului, a anotimpului

(-  privighetoarea, fluturii, florile de cireş, broasca sunt kigo-uri de primăvară;

- cucul, licuricii, lanul de orez, cântecul păsărilor, schimbarea veşmintelor sunt kigo-uri de vară;

- calea-laptelui, luna plină, brăhnitul cerbului, frunze veştede, stoluri de păsări care migrează, crizantema sunt kigo-uri de toamnă;

- raţe sălbatice, frunze care cad, zăpadă pe pini, Fuji îmbrăcat în mantia albă, vântul tăios, râul îngheţat sunt kigo-uri de iarnă) (2.)

Dintre figurile de stil, singura care şi-a câştigat un drept incontestabil este elipsa, pe când metafora, metonimia, personificarea, comparaţia survin arareori şi chiar deloc în realizările majore ale genului. Există şi haiku-uri fără nici un verb, adjectiv sau adverb, rolul cel mai important avându-l substantivul, cu care, de regulă, se termină.Calităţile unui bun haiku sunt, după Basho: „În interiorul unui haiku trebuie să se unească un principiu de stabilitate, de eternitate (vast ca marea şi profund ca liniştea) şi prezenţa unui eveniment, a unui accident subit şi limitat în timp, adesea un fapt banal. Versul nu trebuie să scânteieze de o strălucire prea vie; trebuie acoperit acest aspect natural, discret, de către sabi, o tentă asemănătoare patinei anilor.” Lapidaritatea poemului este opera secolelor, dar şi opţiunilor spiritului nipon, care s-a ancorat în poezie la o specie sui-generis, aflată la jumătatea drumului dintre expresia prozodică şi puterea de sugestie. La aceasta din urmă concurând şi unele caracteristici specifice haiku-ului, redate prin câţiva termeni precum karumi, wabi, sabi, shibui, mono-no-aware, kigo şi alţii, explicaţi mai sus.(2.)Unde, ce şi când, respectiv obiectul, timpul şi locul sunt elemente constitutive ale experienţei haiku, „trei mişcări” originale fără de care nu se poate realiza un haiku complet. (2.)

Haiku-ul este un poem de atmosferă. În haiku, într-un spaţiu de mare concentrare a expresiei literare, poetul, un sintetist, un miniaturist şi un cizelator desăvârşit, trebuie sa „alchimizeze” momentele de trăire proprie într-un „pandantiv” de „aur prozodic”, ce are puterea de a radia idei noi şi de a deschide imaginaţiei fereastra către orizonturi insolite de interpretare. (3.)

Senryu este un poem cu structură asemănătoare haiku-ului care scoate în evidenţă cusururile condiţiei umane, de obicei într-un mod satiric sau umoristic. (4.) Tristih de forma unui haiku care poate fi:

1. umoristic, ironic, jucăuş sau

2. „rupt de natură”, putând trata despre aspecte psihologice, antropologice, culturale.

Kigo-ul nu este obligatoriu în senryu; kireji, da.(4.)

Bibliografie

1.Irina Petraş, GENURI ŞI SPECII LITERARE. MIC DICŢIONAR – ANTOLOGIE pentru elevi, BUCUREŞTI – 1993, EDITURA DEMIURG
2. Florin Vasiliu şi Brânduşa Steiciuc, intitulată INTERFERENŢE LIRICE. CONSTELAŢIA HAIKU, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989.
3.Ion Acsan, Dan Constantinescu, TANKA – HAIKU. ANTOLOGIE DE POEZIE CLASICĂ JAPONEZĂ, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981;
4. http://danielabullas.tripod.com/daniela2/id34.html

Câteva noţiuni necesare înţelegerii haiku-ului

aware este calitatea de a mişca sufletul cuiva anume (în mod absolut subiectiv). Dacă eşti patriot, drapelul ţării tale va avea aware; cel al altei ţări, chiar dacă e mai frumos, nu va avea.

karumi („uşurinţă”) înseamnă utilizarea limbajului popular, informal într-un haiku, renunţarea la cuvinte de origine chineză, dar şi la calambururi, la jonglarea cu polisemia omniprezentă în limba şi poezia japoneză.

În Occident se spune că haijinii care scriu şi tanka sunt mai înclinaţi să respingă karumi, iar cei care scriu doar haiku, senryu, haiku noir etc. sunt mai înclinaţi spre poziţia lui Bashō. Karumi este uşurinţa, dezinvoltura, firescul, naturaleţea. Se spune că haiku-ul e poemul unei respiraţii. Trăirea are spontaneitatea firească a minunii, expresia pe aceea a gestului cel mai simplu şi inevitabil al vieţii. Haiku-ul e doar un simplu gest vital. Umil şi totodată indispensabil. Pe cât de fragil, pe atât de grav.

kigo este cuvântul care semnifică anotimpul. Obligatoriu în haiku şi tanka, neobligatoriu în senryu. Acest cuvânt ajunge să semnifice anotimpul în urma unor asociaţii mentale condiţionate psihologic şi cultural şi variază geografic şi temporal. De aceea, trebuie mereu propuse şi codificate noi kigo-uri.

kireji este cezura, pauza de respiraţie. Ea este obligatorie în haiku sau în primele 3 versuri ale unei tanka.

mushin este o imagine lipsită de frumuseţe clasică. Antonimul este ushin. Nodurile desfăcute ale unor şireturi negre sau unghiile date cu ojă verzuie au mushin, pe când fata de la ţară care îşi spală părul într-un pârâu de munte are ushin.

onji este unitatea de bază (silabică) a metricii japoneze. Valoarea pe care poezia europeană o atribuie rimei, japonezii o atribuie numărului de silabe/vers. O tanka are 31 de onji, un haiku 17 onji.

sabi („patină a vremii”) este calitatea unei imagini poetice de a exprima ideea de „învechire” şi de „abandon”, îmbinată cu nostalgie şi dulce tristeţe. Un gard de fier ruginit şi năpădit de iederă are sabi, un gard proaspăt vopsit, nu. Calitate apreciată în haiku, începând cu Bashō; mai puţin în tanka.

wabi ( „sărăcie“) este frumuseţea rezultând din simplitate, frugalitate, refuzul exceselor. Frumuseţe „franciscană”. Foarte apreciată în haiku, la fel ca sabi.

yugen înseamnă  inefabilul poeziei, fior poetic.

Bibliografie

http://danielabullas.tripod.com/daniela2/id34.html


(de la Maria Tirenescu)