Postul Mare - Treapta XLII - Să fugă neiubirea!

Postul Mare - Treapta XLII - Să fugă neiubirea!

„Pe cel înăuntrul căruia Dumnezeu a început să împărăţească îl vedeţi că ia parte la toate activităţile la care îl obligă poziţia lui, dar el se află în acesta numai pe dinafară, pe când lăuntric este cu totul în Dumnezeu, de la Care şi ies pentru el semne pentru toate faptele şi întreprinderile, care arată numărul lor, anvergura lor şi felul în care trebuie să se săvârşească.

În unii ca aceştia se împlineşte întocmai ce a poruncit Apostolul: cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea, şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge, şi cei ce se bucură - ca şi cum nu s-ar bucura, şi cei ce cumpără - ca şi cum n-ar stăpâni, şi cei ce se folosesc de lumea aceasta - ca şi cum nu s-ar folosit deplin de ea. (I Corinteni 7, 29-31)

Aşa deci: cine a căutat şi a găsit Împărăţia lui Dumnezeu, în acela Dumnezeu este totul în toate (I Corinteni 15, 28), aşa încât precum în cer El odihneşte pe heruvimi şi serafimi, aşa odihneşte şi într-însul pe toate puterile duhului lui, care şi el, topindu-se în Dumnezeu în ce priveşte conştiinţa şi activitatea, îndreaptă totul, atât lăuntric, cât şi în afară, spre a face doar placul Lui, iubindu-L, după cum este poruncit, din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea. (Marcu 12, 30)"

(Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Doamne,

Primeşte manuscrisul tăcerii

Cel ros de atingerea durerii,

Tu,

Neliniştea o zvântă,

Ca pe picături de ciută

Ce fuge...

Să fugă!

Cuvintele curg doar din prea mult neglas.

Vai,

Celor ce zic şi nu fac (adică rag...).

Când voi putea să-Ţi spun: Tu?

Acum sunt mai cu respect,

Cu ruşine, cu timiditate - mi-e frică, doar, de Tine...

Splendid Îţi curge răbdarea în mine,

Transformându-se în timp.

Doamne,

Ajută-mă să fiu cu Tine, mereu.
(Ca să nu fiu doar... eu.)




Autor: Prof. Religie Mirela Șova