Balada unui ou de Paste - de Mirela Sova

Balada unui ou de Paşte

de Mirela Şova

Cum de n-am mai piuit

Şi-s doar roşu de ciocnit –

E poveste, e minune

Sau mirare pentru lume.

Trebuia să fiu clocit,

Dar o mamă s-a gândit

Că-s prea alb, aşa frumos,

Deci să fiu al lui Hristos.

Nişte zile-am aşteptat

Cu alţi fraţi am discutat:

- Ce ne-or face, un’ ne-or pune?

Să nu fim... ouă bătrâne.

- Staţi cuminţi, nu vă rotiţi,

Veţi avea rost să vestiţi

Prin culoare şi ciocnire

Cu salut de mântuire,

Că mormântul s-a deschis,

Domnul moartea a învins,

Ne-a încurajat din colţ

Cloşca, mormăind din clonţ.

- V-aş fi vrut aici, puieţi,

Dar sunt mândră că puteţi

Frumuşei, să vă gătiţi

Şi de Paşti să vă ciocniţi.

...N-am mai zis nimic. Am stat

Zile-ntregi am aşteptat.

Gospodina ne-a-nroşit

Şi-acum gata, la ciocnit!

Când Hristos a înviat,

Mormântul s-a dezghiocat.

Cum să-L ţină, cum să-L ţină,

Când El e plin de lumină?

Asta e povestea mea...

Tu, ciocneşte-te de ea!