Hristos alaturi de tineri: Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon, 27 iulie

Martiriul Sfântului Pantelimon

Hristos alături de tineri: Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, 27 iulie

A fi tânăr creștin în secolul al III-lea și începutul secolului al IV-lea d.Hr., educat, capabil, cu rezultate evidente în profesia ta, era un lucru care nu putea fi trecut cu vederea. A mai face și mari minuni, prin invocarea numelui Domnului, iarăși, nu era un lucru de neobservat. A fi frumos la trup și la suflet, fără de răutate, plin de curaj în a te manifesta așa cum ești, în pofida unor legi contrare creștinismului, era un lucru rar și special.

Așa era Pandoleon, tânărul medic care, pe lângă pregătirea de specialitate în domeniu, avea și darul tămăduirii, de la Mântuitorul Hristos. Un tânăr care avea aprinsă candela credinței prin intermediul învățăturii mamei sale, Euvula, și a părintelui duhovnic Ermolae; tânăr neînfricat chiar și în fața dregătorilor și a împăratului Maximilian (286-305).

Contextul socio-politic și religios din Nicomidia acelor vremuri, la care s-a adăugat invidia unor oameni, au determinat confruntarea dintre acest tânăr și împărat, în materie de viziune asupra vieții și a veșniciei. Amenințările obișnuite în acea vreme, nu au dat niciun rod. Pandoleon și-a asumat riscul torturilor și al morții, refuzând închinarea la idoli și lepădarea de Hristos. A refuzat să-și schimbe modul simplu și curat de viață și rugăciune, de vindecare fără a cere plată, de trăire în lumina Învierii lui Hristos.

În asemenea situație, Mântuitorul S-a arătat mai aproape ca oricând, spunându-i Sfântului Pandoleon: „Nu te teme, copilul meu, căci sunt cu tine și îți voi fi de ajutor în tot ceea ce vei suferi pentru mine”. Un detaliu din viața Sfântului Pantelimon este acela că Hristos nu i se arată mucenicului direct, ci sub chipul părintelui duhovnic, Ermolae. Oare de ce? Atât de atent a fost Domnul cu acest tânăr, încât a lăsat ca toate să se întâmple ca într-un firesc, ca între cunoscuți: părintele Ermolae îi era tânărului mai mult decât un tată sau bunic, era sfătuitorul lui, nașul lui și cel care-l botezase. Pandoleon („cel în toate ca un leu”), al cărui nume a fost schimbat tot de Hristos în „Pantelimon” („cel cu totul milostiv”), a trecut prin încercări având alături chipul cel mai drag și familiar lui.

Și când torționarii au vrut să-i rănească trupul, iată, Hristos sub chipul duhovnicului, a fost lângă el și a făcut nefuncționale uneltele de tortură. Când l-au aruncat în plumb topit, iarăși, Hristos a intrat cu el în căldare. Când l-au aruncat în mare cu o piatră de gât, Hristos i-a făcut piatra ușoară și l-a ținut în dreapta sa, plimbându-l pe mare ca pe uscat.

Desigur, Pantelimon a fost acuzat de vrăjitorie. Minunile nu au fost percepute ca minuni, decât de către cei care au crezut. Ceilalți, s-au mâniat că nu reușesc să-l sperie și să-l chinuie pe tânăr. El era neclintit: „în cele mai mari munci (torturi), mai mare putere va arăta Hristos al meu”. A strălucit până la sfârșit, iar animalele sălbatice instigate să-l sfâșie au fost îmblânzite tot de Mântuitorul, prezent în chipul duhovnicului Ermolae. Ele se înghesuiau să-l lingă pe sfânt.

Însăși schimbarea numelui mucenicului, prin voce din cer, a fost un dar primit de acesta, spre folosul tuturor celor ce-i vor cere ajutorul: darul de a milui pe toți cei care îl vor cere, în boală, primejdie sau mâhnire.

Soldații care l-au executat, erau triști pentru primirea acestui ordin. L-au tăiat cu sabia, legat de un măslin (care brusc s-a umplut de roade). Sfintele sale moaște au fost împărțite la multe biserici din lume, iar Sfântul Doctor fără de arginți este invocat la sfințirea apei, la Sfântul Maslu și la alte rugăciuni de vindecare. Nemuritor prin bunătatea, curăția și curajul său, Pantelimon a atras admirația și ajutorul arătat al Domnului Hristos, Întăritorul său.

Bogată bunătate ţi-a dăruit ţie Hristos, vistierie de tămăduiri nouă dăruindu-ne şi pe tine, Sfinte Pantelimon, adică pe cel cu totul milostiv cu voinţa, dându-te nouă tuturor, celor necăjiţi, liman lin şi folositor şi sprijinitor. (din canonul de rugăciune către Sfântul Pantelimon)

M. Șova