Piesa de teatru - Samarineanul milostiv

SAMARINEANUL MILOSTIV

Piesa de teatru religios pentru copii cu pantomima

Personaje:

Samarineanul

Preotul

Levitul

Rănitul

Tâlharii - 2 băieţi

Hangiul

Povestitorii - 5 copii

Mai întâi intră în scenă numai tâlharii şi rănitul. Tâlharii se prefac că îl bat pe acesta, îi iau haina de deasupra şi pleacă. Rănitul rămâne întins fie pe jos (pe o pânză, adusă dinainte), fie pe nişte scaune. Nemişcat, el pare mort.

Vine preotul, îmbrăcat cu haine lungi, având în mână o carte, din care citeşte din când în când. El face câţiva paşi, se opreşte şi ridică ochii spre cer, părând că se roagă. La un moment dat, îl vede pe rănit. Ridică din umeri şi pleacă, nepăsător. Continuă să se roage şi să citească, apoi iese din scenă.

Intră levitul. Şi el face opriri pentru rugăciune. Are faţă de rănit aceeaşi atitudine ca şi preotul.

Apoi intră samarineanul, cu o desagă în spate, privind mai mult în pământ. El e diferit îmbrăcat faţă de ceilalţi doi (de preot şi de levit). El vede rănitul, tresare de groază, îşi aruncă desaga şi se apleacă asupra lui, vrând să vadă dacă mai e în viaţă. Se bucură, căci rănitul trăieşte. Încearcă să îl trezească, dar nu reuşeşte. Se gândeşte. Apoi îl ia în spate (sau rănitul merge sprijinit de samarinean) şi îl duce la han. (Se poate prinde undeva pe scenă o plăcuţă pe care să scrie „han").

Apare hangiul. Samarineanul îi face semn. Ei îl lasă pe rănit pe un scaun, apoi par să discute. Samarineanul scoate doi bani pe care îi dă acestuia şi îi mai explică ceva. Hangiul bate palma cu samarineanul. Apoi samarineanul pleacă.

Intră povestitorii:

Povestitorul 1: Aţi înţeles tot ce s-a petrecut?

Aţi învăţat ceva din ce-aţi văzut?

O pildă e, din veacuri, de rostit,

Despre samarineanul milostiv.

Un om, în plină zi, a fost rănit

Şi de hoţi răi, el fuse tâlhărit.

Stătea ca mort la margine de drum,

Putând să moară...

Povestitorul 2: Vă spun eu acum!

Pe drum mai treceau oameni, chiar de soi,

Cum ar fi fost de-am fi trecut chiar noi?

Să luăm în sală un scurt interviu,

Ce-aţi fi făcut? Căci omul era viu...

Povestitorul 2 coboară în sala de spectacol şi întreabă pe câţiva elevi: „Tu ce-ai fi făcut, dacă treceai pe lângă rănit în acele vremuri, acum circa 2000 de ani? Dar dacă l-ai fi văzut acum?" Apoi revine pe scenă.

Povestitorul 2 (continuă): Vedeţi, unii poate l-ar ajuta,

Iar alţii, chiar de nu ne spun, nu prea...

Povestitorul 3: Şi a trecut un preot credincios,

Preot evreu, foarte evlavios.

Mergând domol, acesta se ruga,

Pe Domnul Dumnezeu Îl invoca...

Dar de rănit, deloc nu îi păsa!

Ceilalţi povestitori: Vai, ce păcat!

Povestitorul 3 (continuă):

În ceruri, Creatorul suspina...

Astfel de rugăciune nu-i plăcea...

Gândul de faptă nu se însoţea...

Povestitorul 4: Şi a trecut pe-acolo şi-un levit,

Un ajutor de preot renumit,

Tot credincios şi foarte rugător,

Dar spre rănit, şi el nepăsător...

Ceilalţi povestitori: E rugător şi tot nepăsător?

Povestitorul 4 (continuă): Vezi, de la minte este un drum greu

Până la inimă; aşa cred eu.

Omul în gând îşi spune de bine,

Iară în faptă, o lasă pe mâine...

Povestitorul 5: Însă de rănit s-a apropiat

Un samarinean, desconsiderat,

De care se spune că nu-i credincios...

Totuşi, fu pe dată în faptă milos.

El luă rănitul şi-l duse la han,

Iar spre îngrijire el plăti dinari,

Zicând că revine, cu dinari mai mulţi,

De aşa o faptă, da, să tot asculţi!

Ceilalţi povestitori: Iată om milos şi evlavios!

Povestitorul 1: Dar ce mai înseamnă

Pilda auzită?

La ce ne îndeamnă?

La ce ne invită?

Cine-i milostivul

Care ne ajută

Cine e rănitul

Căzut fără luptă?

Povestitorul 2: Rănitul e omul

Căzut în păcat,

Ce a primit gândul

Cel înveninat.

S-a prins în ispită,

Fără vreo putere,

La vreme umbrită

De dor şi durere.

Povestitorul 3: Când Mântuitorul

Nu era născut,

Atunci trecătorul

De pe-acest pământ

Nu găsea vreo milă

Sau vreun ajutor...

Pe a vieţii filă

Era numai nor!

Povestitorul 4: Iar Samarineanul

Este însuşi El,

Chiar Nazarineanul,

Blândul nostru Miel,

Ce-a venit să ungă

Rănile cu mir,

Inima s-atingă

Printr-al Crucii bir.

Povestitorul 5: Biserica-i hanul,

Preotul - hangiul,

Biblia e banul

Dăruit de Fiul.

El se va întoarce

La sfârşitul lumii,

Când răii vor plânge

Şi vor râde bunii.

Toţi povestitorii: Viaţa ne e drumul

Înspre infinit,

Ne ajută Domnul,

Căci mult ne-a iubit!

---

Pentru pagina de linkuri spre piese de teatru, dați click aici.

---

  

Autor: Prof. Religie Mirela Șova