cuvintele răsfrânte, licuricii din iarba sufletului meu
Iubire verde Concentrată în mii de frunze, Inima verde a lui Dumnezeu îmi bate la fereastră. Am ascultat-o atâția ani crezând că e doar vântul. Dar azi, în cele din urmă, I-am simțit infinita iubire verde și m-am întrebat unde mai e ascunsă – la vedere...
Rebelul interior – o îmblânzire provocatoare, cu psihologul Pauline Wallin ...Rebelul tău interior nu este o entitate separată de tine. Dacă am vorbit despre el ca și cum ar fi fost o ființă aparte, a fost exclusiv din rațiuni de simplificare a discuției....
Prin Prin deșert, omul mergea Purtat de o cămilă. Împotriva căldurii, A vântului nisipos și a propriei împotriviri, omul mergea spre locul unde era nevoie de el și unde avea el nevoie să fie – iar cămila îl înțelegea, purtându-l neîntrerupt. Se opreau...
Lumânărică Din iarbă, făclie Se leagănă-n soare. E o lumânare Sau o simplă floare? O vezi prin câmpie. Mai mică, mai mare, Stă mândră-n tăcere. Dar are putere Să dea mângâiere? E ca o chemare. Tu, om, luminează În locul tău simplu: Vei fi un exemplu De...
Despre foamea omului de sens, cu Viktor Frankl Supraviețuind lagărelor de concentrare de la Auchwitz, Dachau, Viktor Frankl (1905-1997) a reușit să-și pună la punct o viziune psihoterapeutică nouă, numită logoterapie (terapia prin căutarea sensului concret...
Acea Omul călătorea Fără astâmpăr Până când pasărea Îl îmbrățișa. Iarăși, omul călătorea, Cu gândul la acea Pasăre Și greu o vedea. Tare greu o vedea Pe Măiastra Pasăre, Care îl învăța Dragostea, Îmbrățișându-l. (Mirela Șova)
Vârsta rodirii – nici prea devreme, nici prea târziu Trebuie să avem în minte că nu e necesar ca vârsta de mijloc să ne ofere în mod special numai necazuri; poate să vină plină de satisfacții permanente pentru lucruri obținute în anii anteriori, pentru...
Unitatea este Raiul, cu Sfântul Porfirie Fiecare aproape al nostru este carne din carnea noastră (Efeseni 5,30). Pot eu să fiu indiferent față de el? Pot eu să-l mâhnesc? Pot eu să-l urăsc? Aceasta este marea taină a Bisericii noastre: că toți devenim...
Mică rândunică de Mirela Șova Cât îi e de frică, Biata rândunică... Ea Îl căuta Pe Iisus. Voia Să Îi ciripească Și să-I mulțumească, În grai păsăresc, Simbol îngeresc. Vede doar soldați, Tare încruntați, Care biciuiesc Și nu se opresc. Dar cine-i legat...