Varsta rodirii - nici prea devreme, nici prea tarziu

Vârsta rodirii – nici prea devreme, nici prea târziu

Trebuie să avem în minte că nu e necesar ca vârsta de mijloc să ne ofere în mod special numai necazuri; poate să vină plină de satisfacții permanente pentru lucruri obținute în anii anteriori, pentru încercările înfruntate cu succes, pentru prieteniile dobândite și păstrate, pentru căsătoriile consolidate de-a lungul anilor, pline de înțelegere și afecțiune, pentru toate câte și-au adus contribuția, făcând ca viața să merite să fie trăită. Altfel spus, la vârsta de mijloc, poate pentru prima dată, memoria începe să-și dobândească adevărata semnificație și să devină un factor decisiv pentru viața noastră.

În primul stadiu al vieții mature suntem foarte preocupați cu lupta pentru prezent, fără a putea dedica prea mult timp trecutului. Poate vreo reminiscență incidentală alături de prieteni, în clipe de destindere, marchează un interval de timp și preocupări la care ne întoarcem cu ajutorul memoriei pentru a contribui la descoperirea sensului vieții noastre. Dar la vârsta de mijloc trecutul a devenit o parte atât de importantă a existenței noastre, încât începe să aibă valoare într-un fel cu totul nou.

Suntem fericiți dacă reprezintă o sursă de satisfacție continuă pentru noi, nu neapărat ca o poveste a unor reușite necontenite, ci ca o poveste a unei lupte stăruitoare cu scopul de a trăi creator în ciuda oricăror dificultăți întâmpinate. Suntem fericiți când ne putem accepta eșecurile și clipele de neputință alături de stabilitatea noastră mai generală. Atunci, pe măsură ce ne apropiem de vârsta de cincizeci de ani, memoria ne va oferi o tot mai mare și mai profundă desfătare, care e destul de diferită de satisfacțiile vieții cotidiene din prezent.

(...) Vârsta de mijloc dintr-o perspectivă spirituală și mai ales personală nu este neapărat sau inevitabil o perioadă statică și de regres. Lucrarea în slujba progresului proprie vârstei de mijloc este, așa cum am încercat să arătăm, izbânda dobândirii unei înțelegeri fundamentale a vieții în termeni care vor constitui un ajutor și un dar adus celorlalți. Fie că numim aceasta dobândirea înțelepciunii, fie experiență spirituală, fie reconciliere cu realitățile vieții într-o manieră clarvăzătoare și conștientă și fie reușim, fie eșuăm sub acest aspect, ea e aceea ce dă sens vieții în această perioadă.

În realitate, acest fapt face ca această perioadă să fie mai importantă decât toate celelalte, pentru că e intervalul în care viața noastră trebuie și poate să ajungă la o rodire mai deplină sub aspectul experienței personale. În lipsa acestei rodiri, tot ceea ce s-a întâmplat anterior va rămâne nedesăvârșit.

(extrase din lucrarea legată de probleme ale vârstei de mijloc: “Nici prea devreme, nici prea târziu”, Pr. Filoteu Faros, George Sigalos, Editura Sophia, București, 2015)