cuvintele răsfrânte, licuricii din iarba sufletului meu
Din sfaturile Schimonahiei Nila Kolesnikova „Rugați-vă neîncetat. În orice împrejurare rugați-vă. Rugăciunea este totul.” Maica îndemna în mod deosebit la Rugăciunea lui Iisus, pe care o considera un sprijin esențial al omului în încercări. Ideea care...
Infuzie de bucurie Într-o seară arămie M-am trezit Cu o infuzie de bucurie. Venită din senin - Cine s-o știe? - M-a-nviorat Ca roua în pustie. Mi-a dat impulsul vieții În trezvie Și s-a prelins în vers De poezie. Lie. (Mirela Șova)
Eliberare Într-o zi de vară, Pasărea m-a ciupit De umărul drept, De umărul stâng, Apoi a ciugulit Pojghița, Ca să-mi iasă aripile. A durut puțin, Până am înțeles: Voia să zburăm împreună. (Mirela Șova)
Rugăciune a celui ostenit Însiropează-mă cu raze de lună, Adună Gândurile mele risipite Din cele patru zări, Fii Tu Pasărea Care cântă în pieptul meu. Acoperă-mă Cu roua cerului, Ca să-mi odihnesc răsuflarea. Cum voi merge Printre șerpi și balauri, Fără...
Buchet de emoții M-a trezit azi o pasăre, În dimineața cea mai obișnuită Din lume. M-a uimit și mi-am dat seama... Că uitasem ce e uimirea. Pentru că, prin cântec ea vorbea. - Aceasta este pacea, spune ea, Să mergi prin viață Cântând Și să tresari La...
Ascultă... Ascultă șoapta îngerului, Când se strecoară În urechea inimii. Ce-ți spune e numai Pentru tine, Pentru aici și acum. E o șoaptă din veșnicie, Care se va auzi cândva Mai puternic decât o trâmbiță. Dar atunci... vei învia. Dar atunci... voi învia....
Gând Mi-a înghețat un gând De libertate În teaca unui țurțur Ca un cocon Ce vrea – cândva – să zboare Când se va dezgheța, oare? De unde va veni Iubirea? Din afară? Sau dinăuntru? (Mirela Șova)
Iarnă Tăcerea caselor are gust de scorțișoară. Și aromă de ceai. S-au ascuns până și fantomele, iar îngerii cern fulgii de zăpadă crocanți. E nebunie de alb la lumina lunii. Am gonit viscolul din mine, Iar afară e furtună de zăpadă. Unde ești? Te-ai pierdut...
Alone Se deschide un drum nou Printr-un lan de bumbac Rătăcit în mijlocul orașului. Tăcere. Pașii nesiguri sunt încărcați de bucurie. Merg, merg prin lanul de bumbac, Știind că el duce acasă. Fete în alb îl păzesc – și bumbacul, și drumul Iar eu pot merge...