Alone

Alone

Se deschide un drum nou

Printr-un lan de bumbac

Rătăcit în mijlocul orașului.

Tăcere.

Pașii nesiguri sunt încărcați de bucurie.

Merg, merg prin lanul de bumbac,

Știind că el duce acasă.

Fete în alb îl păzesc – și bumbacul, și drumul

Iar eu pot merge liniștită

Înainte, protejată.

Zâmbesc în mijlocul lanului de bumbac,

Putând fi eu însămi, fără vină.

Iar mersul se transformă în vals.

(de Mirela Șova)