Blog Mirela Sova

Ploaie şi... ploaie Noi, oamenii, putem ploua Spre lume, cu lumini de gând Şi cu dulceaţă nespusă De sensibilitate a simţirii. Noi, oamenii, putem ninge Cu fulgi de zăpadă mult mai frumoşi Chiar şi decât fluturii, Atunci când suntem buni, Fără a şti că...

Oamenii, aceşti vulcani minunaţi Noi, oamenii, suntem vulcani blânzi, Adormiţi, domesticiţi de uitare. Dacă ne-am trezi, Lumea s-ar umple de minuni, Ar clocoti de suflete strălucitoare, De Sfinţii pe care îi aşteaptă Cu inima la gură, Ar veni mai repede...

Iudă, Iudă Iudă, Iudă, Minte crudă, Ce făcuşi? Ce obţinuşi? Pentru bani Ţi-ai dat ani; Te-ai vândut, Suflet slut; Ai trădat Pe-Împărat! Ai uitat De iertat; N-ai crezut Şi-ai căzut; Ai pierdut Ce-ai avut! Ce-ai făcut? Ce-ai făcut? Ai murit Înnegrit De...

Zbor stând Cu care ochi Te văd neîncetat? Cu care fir de gând mă rog Ţie? Eşti atât de aproape de mine, Încât nu Te mai văd. Alerg după Tine, stând. Şi cum de mai uit de veşnicia Ta, Jucându-mă cu firele de nisip ale nimicului, Ca şi când nimic nu s-ar...

Omul păcătos care trăieşte o minune Omule de oriunde ai fi, Fie-ţi milă de tine şi de mine Şi hai să trăim împreună minunea De a fi iubiţi de Dumnezeu. Nu suntem iubiţi pentru păcatele noastre, Suntem iubiţi pur şi simplu. Marea nu are destule valuri...

Gânduri de fericire Este şi un plâns umil de fericire, Un plâns cu lacrimi luminoase de suflet. Este şi o rugăciune nenumită, personală, unică, Rugăciunea fiecăruia, O ţâşnire de mulţumire a voinţei, gândului şi inimii. Tu mi le dai pe toate, Doamne,...

Capitolul XIV A doua zi, casa lui Matei era în forfotă. Se făcea curăţenie, pentru sfeştanie. Se înlocuiau două tablouri desuete cu două icoane sfinţite, luate de la biserică. Icoane ieftine, din hârtie înrămată. Dar preţioase pentru Virgil şi Maria....

Și nu era nimeni Rostim cuvinte multe şi pline de-nţeles: „Prietenie", „pace", „iertare" ne-am ales... Dar fapta-i împotrivă, de multe ori prea rea, Cuvântul ca o vorbă în vânt ne va părea. Se zbuciumă în suflet Cel coborât de Sus, Primit prin Sfântă...

Capitolul XIII Virgil Topaz, tatăl lui Matei, era parcă altă persoană, de când se întorsese acasă. Înainte, toţi vecinii îl ştiau de om „cu chef”: de vorbă, de băutură, de şah, de table, de treabă... El fusese sufletul scării: chiar şi şef de scară. Gospodar,...

Răspuns la foarte multă durere Port în mine foarte puţină durere Din amarul lumii, ce-necată, piere, Dar atâta, Doamne, îmi e prea de-ajuns; În adânc de suflet, valu-i m-a împuns. Ce n-aş da eu, Doamne, puţin să alin Cu o vorbă bună, suspinuri ce vin,...