Oamenii, acesti vulcani minunati

Oamenii, aceşti vulcani minunaţi

Noi, oamenii, suntem vulcani blânzi,

Adormiţi, domesticiţi de uitare.

Dacă ne-am trezi,

Lumea s-ar umple de minuni,

Ar clocoti de suflete strălucitoare,

De Sfinţii pe care îi aşteaptă

Cu inima la gură,

Ar veni mai repede veşnicia

Şi s-ar arăta în noi

Soarele, Judecătorul, Hristosul.

Noi, oamenii, suntem pietrificaţi şi neclintiţi

Cu toate că viteză e în toate.

Nu ne mai atinge nimic inima.

Ne-am dogit...

Ne trebuie instrumente noi,

Liro-viori şi fluiero-tobe,

Cu care cineva să ne cânte,

Ca să ne trezim la realitatea

Adevărului veşnic.

Şi să ne mişcăm, bucuroşi,

Spre Dumnezeu.

 


Autor: Prof. Religie Mirela Șova