Zbor stand

Zbor stând

 
Cu care ochi Te văd neîncetat?

Cu care fir de gând mă rog Ţie?

Eşti atât de aproape de mine,

Încât nu Te mai văd.

Alerg după Tine, stând.

Şi cum de mai uit de veşnicia Ta,

Jucându-mă cu firele de nisip ale nimicului,

Ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat?

Ca şi când nu Te-aş fi cunoscut?

De atâtea ori mi-ai mai dat o şansă,

Preabunule!

Te rog, mai rabdă-mă,

Până când nu Te voi mai uita niciodată.

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova