Omul pacatos care traieste o minune

Omul păcătos care trăieşte o minune

Omule de oriunde ai fi,

Fie-ţi milă de tine şi de mine

Şi hai să trăim împreună minunea

De a fi iubiţi de Dumnezeu.

Nu suntem iubiţi pentru păcatele noastre,

Suntem iubiţi pur şi simplu.

Marea nu are destule valuri

Şi nici măcar un tsunami nu egalează

Revărsarea dragostei lui Dumnezeu

În noi, spre noi, dinspre mine spre tine,

Dinspre tine spre mine.

Oh, mi-am muiat umbra vârfului degetului

În acest hiper-uragan care ne cuprinde pe toţi,

Fără să ne facă nimic rău

- Şi pe care, cei mai mulţi,

De cele mai multe ori,

Nu-l simţitm -

În hiper-uraganul iubirii lui Dumnezeu.

Atât, cât mi-a fost permis,

Căci sunt şi eu un om păcătos.

Pe deget a apărut o umflătură.

Era speranţa degetului că va atinge

Mai mult şi mai mult

Această iubire nesfârşită,

Pe care nu pot să o explic,

Ci doar să o presimt. Atât.

 


Autor: Prof. Religie Mirela Șova