Imprietenindu-ne cu Sfantul Ioanichie de la Muscel (26 iulie)

Împrietenindu-ne cu Sfântul

Ioanichie de la Muscel

(26 iulie)

Asemeni Cuviosului Dimitrie cel Nou din București, Sfântul Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeș), s-a nevoit într-o peșteră, timp de aproximativ 40 ani, neștiut în nevoințele sale decât de egumenul care-l binecuvânta și-l împărtășea. Dorind de mic viața călugărească, Ioanichie a ajuns la schitul Negru Vodă, iar după o vreme s-a retras în pustnicie. Peștera aleasă era într-un loc atât de abrupt, încât se cobora la ea cu o frânghie. Așa își primea Ioanichie și mâncarea.

Se știe că mai mulți domnitori și demnitari au venit pe Dealul Cetățuia (Dealul lui Negru Vodă), situat între Târgoviște și Câmpulung, să ceară sfat pustnicilor de acolo, renumiți pentru viața lor duhovnicească sporită, și în special Sfântului Ioanichie. Dintre ei, Mihai Viteazul a poposit trei luni la Cetățuia.

Nu se cunosc multe detalii despre viața Cuviosului, însă ea se înscria în rânduiala locului, cu post aspru, priveghere, rugăciune neîntreruptă. Mai mult, locul sihăstriei cuprinde urme străvechi, care dovedesc faptul că Dealul Cetățuia fusese prețuit încă din vremea dacilor, pentru poziția sa strategică (vedere splendidă până departe, în ambele părți ale dealului), dar și ca loc de sihăstrie pentru pustnicii lui Zalmoxis. Potrivit tradiției, Sfântul Apostol Andrei a poposit și aici, întâlnindu-se cu Marele Preot dac și cu alți strămoși ai noștri însemnați, pe care i-a convertit la creștinism.

O primă descoperire a sfintelor moaște ale Cuviosului Ioanichie cel Nou a avut loc în anul 1944, de către egumenul Pimen, care s-a coborât cu o frânghie în peșteră. Moaștele erau galbene, binemirositoare și acoperite cu o pânză de păianjen. Sfântul își săpase numele în piatră, precum și anul trecerii în veșnicie: 1638.

În perioada comunistă, sfintele moaște au fost îngropate în cimitirul mănăstirii, la porunca autorităților. O a doua descoperire a lor a avut loc abia după 1990, ele fiind așezate în biserica mănăstirii, spre închinare, dovedindu-se făcătoare de minuni în mod special pentru familii (atât cu, cât și fără copii, vindecate ulterior de sterilitate).

Canonizarea Sfântului a avut loc în anul 2009, stabilindu-se ca zi de prăznuire a Sfântului data de 26 iulie.

Site-ul mănăstirii Cetățuia – Argeș:

http://www.cetatuiamuscel.ro/

Ne-am împrietenit cu Sfântul Ioanichie urcând pe Valea Chiliilor, în excursie, împreună cu un grup de copii. Entuziasmați de vestigii și de construcțiile monahale, aceștia s-au rugat în biserica rupestră, înaintea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, copie după una dintre cele pictate de Sfântul Evanghelist Luca, dar și la racla cu moaștele Sfântului, precum și la Crucea dorințelor. Urmele în piatră ale domnitorului Negru Vodă i-au atras în mod deosebit, și ei nici nu au știut că murmurul care se auzea pe toată valea nu aparținea nici vântului, nici vreunei ape, ci era al rugăciunii sihaștrilor, potrivit legendei.

Au văzut și ei, copiii, că istoria se învață cu mai multă plăcere pe teren, unde se și simte urma ei, ajutată de frumusețea unei zile de vară însorite. Întrebarea lor era, când au văzut peșterile sihaștrilor, dacă aparțin celor creștini, sau străbunilor daci, sau... amândurora.

Au fost și am fost bucuroși aflând și văzând că avem un ocrotitor în vârf de deal, care veghează la hotarele sufletelor noastre, alături de ceilalți Sfinți Români și cu moaște la noi în țară.

Pentru rugăciunile Sfântului Ioanichie cel Nou, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi!

(M. Șova)