A fi pe Cale - cu parintele Tadei de la Vitovnita

 A fi pe Cale –

cu părintele Tadei de la Vitovnița

Chiar de am cădea de o sută de ori pe zi, nu vă îngrijiți de aceasta, ci doar să vă ridicați și să mergeți mai departe, fără să priviți înapoi. Ce a fost, a fost și a trecut. Voi doar să mergeți înainte și să vă rugați Domnului, spre ajutor. Nu prin faptul că ne plângem întruna de ceva Îl supărăm pe Dumnezeu. Îl supărăm atunci când păcătuim, nu atunci când ne întoarcem către Dânsul ca spre ruda noastră cea mai apropiată. Domnului Îi este plăcut a-L chema neîncetat și a ne revărsa preaplinul inimii înaintea Sa. Rugăciunea nu este ceva care începe și se sfârșește, și gata! Să te așezi înaintea icoanei, să spui ce ai de spus și apoi să mergi pe calea ta – aceasta nu este rugăciune!

Să iubiți lucrurile mici și să râvniți spre cele smerite și simple. Iar când sufletul se va maturiza, Dumnezeu îi va dărui pacea lăuntrică. Domnul privește acum numai la voi și îi place că năzuiți după pacea Sa. Atâta vreme cât sufletul nu este copt întru Domnul, El îi va da să vadă doar o vreme că pretutindenea este și toate plinește (cf. Rugăciunilor începătoare), plinește lumea întreagă, făptura toată. Atunci sufletul este atât de bucuros, atunci are totul! Dar apoi Domnul Se ascunde iarăși, ca să tânjim după El și să-L căutăm cu toată inima.

Este greu a trăi cu aproapele, dacă pornim cu el un război al cugetelor. Nu ajunge să ne înfrânăm de la război deschis, prin fapte și cuvinte. Nu vă angajați cu el nici măcar într-un război cu gândul. Din această pricină se pierde pacea sufletului și dragostea față de aproapele. Nu trebuie să vă împotriviți, nici să îl convingeți pe aproapele vostru. Nu folosește la nimic. Puteți să stați și în cap în fața lui, nu veți câștiga nimic! Pe aproapele trebuie doar să-l iubiți, pentru Domnul. Domnul este și în ei (în cei necredincioși), căci, dacă n-ar fi într-înșii, ar mai putea fi ei vii?!

Nu mai dați atâta însemnătate întâmplărilor din afară. Fiți mai mult în lăuntrul vostru, în inimă, cu Domnul, iar pe celelalte lăsați-le! Trebuie doar să fiți cuviincioși, liniștiți și buni față de toți. Nu purtați grija altora!

(din cartea “Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața”, Starețul Tadei de la mănăstirea Vitovnița, Editura Predania, 2010)

Precizare: Părintele Tadei a cunoscut din experiență ce înseamnă cercetarea harului, dar și ascunderea lui. La un moment dat a luat chiar medicamente antidepresive, având o accentuată stare de tristețe și o boală de nervi. Și-a dat seama, ulterior, că starea sa era datorată neascultării de voia lui Dumnezeu și s-a smerit. A predicat că desăvârșirea vieții creștine este deplina smerenie.