Exigente privind adaptarea Vietilor Sfintilor pentru copii - maica Magdalena de la Essex

Exigenţe privind adaptarea Vieţilor Sfinţilor pentru copii –

maica Magdalena de la Essex

Sub îndrumarea arhimandritului Sofronie de la Essex, maica Magdalena publică în anii ’90 convorbiri, reflecţii şi alte sfaturi, cu titlul «Cum să comunicăm copiilor credinţa ortodoxă» (tradusă şi în limba română şi publicată la editura Deisis), cu grija de a reflecta cât mai multe din situaţiile practice întâlnite în încercarea de a prezenta copiilor şi tinerilor învăţătura creştin-ortodoxă. Intre acestea se numără şi răspunsul la întrebarea : cine este în măsură să adapteze vieţile sfinţilor, pentru a le repovesti copiilor ?

Sunt multe versiuni de vieţi ale sfinţilor, între care unele mai uşor de citit copiilor pentru că sunt scrise special pentru ei, ne spune maica Magdalena. Dar depistând de multe ori greşeli în acestea, am înţeles că aproape întotdeauna e nevoie de adaptări, omisiuni sau comentarii. Stilul şi conţinutul se potrivesc arareori oricărui ascultător. Uneori faptele sunt prezentate cu explicaţii nepotrivite sau chiar false. Lipsa de experienţă duhovnicească a scriitorului sau faptul că nu a întâlnit niciodată un sfânt îl face să zugrăvească uneori un portret jignitor. Pe de altă parte, respectul său pentru sfânt poate fi şi el păgubitor, dacă îi e teamă să menţioneze realităţi de zi cu zi în legătură cu o persoană sfântă.

De exemplu, la o întâlnire a cateheţilor – mărturiseşte în continuare maica -, am descoperit că nu sunt singura întrebată despre amănunte legate de igiena stâlpnicilor. Nu e o întrebare la care să li se răspundă copiilor că n-au voie să întrebe aşa ceva despre un sfânt.

(...) Văzute din afară prin ochelari lumeşti, multe din biografiile Tradiţiei sunt eliminate în mod nejustificat ca nefiind istorie. Invăţătorii trebuie să fie înăuntrul Tradiţiei. Sfinţii ne învaţă cum să citim vieţile sfinţilor şi cum e cel mai bine să le spunem copiilor de azi, încheie maica Magdalena.

« O fetiţă (11 ani) : Iat-o pe Sfânta Perpetua care nici n-a simţit când a fost aruncată în coarnele taurului. Dumnezeu a făcut o minune şi ea a fost ca anesteziată.

Această fetiţă avea o credinţă nobilă în intervenţiile miraculoase ale lui Dumnezeu. Adeseori ea repovestea fragmente de Sinaxar subliniind evenimentele miraculoase şi spectaculoase. Dar acest lucru n-a avut efectul scontat, de a le spori prietenilor ei credinţa sau înţelegerea minunilor.

Maica Magdalena : Da, într-un fel aşa e. Mai degrabă însă am putea spune că-L simţea pe Dumnezeu mai mult decât orice altceva. Ca şi Sfântul Ştefan care în timp ce era omorât cu pietre era răpit de vederea cerului deschis. Vă amintiţi când am vorbit despre Liturghie şi F. a spus că atunci când te rogi cu putere uiţi de timp. E cam acelaşi lucru, însă mult mai puternic. »