JURNAL POETIC - 18 septembrie 2009, A. Urma

JURNAL POETIC -  18 septembrie 2009
Oferit astăzi de... A. Urma



Rugul aprins…

Când toamnei îi plânge văzduhul,
Pe lacrima ploii mai bate şi vântul,
Şi frunze răsfiră cu degete lungi,
O rană ce doare tot vrei să o legi,
Ia lada uitării, aruncă şi arcul...
Aşeaz-o deoparte şi pune-i capacul!

Pe coarda din suflet începe să cânţi,
Atins cu blândeţe un ghimpe să scoţi,
Şi-n locul rănit un semn de-a rămas,
Înalţă-i stindardul să-ţi fie popas.
Începe cu ruga, vorba îţi schimbă,
Cântă spre ceruri în a inimii limbă!

Fântână de rouă din gură să-ţi curgă,
Cu mâinile amândouă împreunate-n rugă,
Cu sufletul golit de-a lumii haină,
Învăluit de pace şi-a harului lumină,
Sub aripa iubirii şuvoiul te cuprinde,
Simţi-vei căldura din rugul ce-o arde!

Crugul ceresc o poarta-şi deschide,
În slavă răsunet de cânturi, se-aude,
Atent de-ai s-asculţi, …un glas anume
În limba iubirii te cheamă, pe nume,
Credinţa de-ţi este în flacări arzândă,
Din focul ce arde primi-vei o undă!

Iar lacrimi de-ţi udă obrazul în cută,
Ca ploaia ce-n picuri pământul sărută,
Sorbind-o cu sete tăcută şi tandru,
Zâmbeşte de poţi smerit şi nu mândru,
Mai mic de te vezi ca brazii pe creste,
Că-n faţă ai sprijin pe... Cel Care Este!

***

Mă-ntorc deseori în locul însemnat,
Când la răscruce rugăciuni am chemat
Şi-mi spăl amintiri cu lacrimi amare,
Că tot ce am strâns în cutia cea mare,
În tot ce-am trăit şi trecut, loc era
Pentru mai multă iubire şi rugă în ea!

Aşa că azi, voi spune toamnei care plânge,
Cu zile mai scurte, cu nopţile lunge,
Cu cer plumburiu ce-ascunde zenitul,
Cu truda ce-n cupe îşi varsă argintul,
Şi roadă bogată din cer presărată
Că, mi-e mai dragă decât cea trecută!

Tot astăzi, în ploaie de frunze-rugină,
Închin lui Iisus bucuria-mi deplină!
Din gând ce-am pornit şi-al meu cânt,
Rugul aprins de iubire divină e sfânt,
Chiar dacă pe unii îi arde în flăcări,
Pe alţii mocnit, în urmă ne lasă ….Lumina!
19.10.2008

Nostalgii de toamnă...



Învinsu-m-ai din nou frumoasă toamnă,
Aramă fremătândă sub valul de lumină,
În stropi mărunţi pustiul înfloreşti,
Singurătăţi tu umpli şi ochii odihneşti.

Revii, tu nu te laşi înfrântă de zenit,
Mănunchi de raze calde din vară-ai arvunit,
Pe văile din suflet te răspândeşti curând,
Mai galbenă ca mierea din fagure curgând,

De fiecare dată înmoi pernelu-n inimi
Mai adânc, cu miezul cel de calde azimi,
Tu frăgezeşti culoarea pe ultimile flori,
Şi-n hora bucuriei mă prinzi cu dulci fiori!

De dincolo de nouri o ploaie mai trimiţi,
Să-ţi fie căpătâi, să-ntârzie sfârşitu-ţi,
Pe foşnetul de frunză îndată tu mă chemi,
Apusul sângeriu să-ţi leg de alte vremi...

Sub grind înalt cu umbre tot mai largi,
În freamătul albastru din nourii nostalgi,
Pui pază înserării la ziua tot mai scurtă,
Trimiţi bătrânei salcii un graure s-o-ncânte,

Grea bolta e de roadă şi-ncepe ca să ningă,
Cu frunza tot mai rară picatată în rugină,
Jos pui podoaba verii şi-alergi despletită
Târziu prin mesteceni, cu haina-ţi cernită!

Veşmântul îţi calc vinovat, un zâmbet amân,
Cu inima-mi plină dator şi ţie-ţi rămân,
Păstra-voi plin urciorul şi cu sigiliu pus
Pe pragul altei toamne prinosul să îmi las...

În toamna mea frumoasă cu rod de albe perle
Trezit de roua rece prin frunzele-ţi rebele,
Sub blânda-ţi sărutare mi-am scuturat petala
Şi-a renăscut izvorul din zestrea sa natală!

Bogat sunt eu în gânduri şi dăruit de Domnul,
Smerit să-L văd în toate, El este artizanul
Şi-mi plec din nou genunchiul de dorul unei zile,
Când petrecut de toamne voi poposi la stele...
16.09.2009

Autor: A. Urma