Concurent nr. 6 / George Vlasceanu / Sectiunea POEZIE RELIGIOASA
DORURI LA RĂSĂRIT
Ediţia a III-a, iunie - august 2009, secţiunea POEZIE RELIGIOASĂ
Concurent nr. 6, George Vlăsceanu
"Aşteptam cu nerăbdare următoarea ediţie
a concursului organizat de dvs." .
Neauzite...
In ninsoare, In plansul de copil. In frunza de pe ram, In valul din ocean, E in ecou, In nori In roua de pe flori, In stele si in cant, In adieri de vant E si in vise, In cartile deschise, E-n ei, E-n mine, E-n tine! N-auzi?
***
E-n ei, E-n mine, E-n tine Si mai stiu Ca e... oare deja tarziu? N-auzi? N-aud? Stiu... dar cred? N-aud.
***
E-n clopote, In ropote
E pe drum |
George Vlăsceanu (tema: "Chemări") |
O ruga
Caut doar sa ma ascund; Pierdu-te-am dar inca Te iubesc atat de mult.
M-ascund de vise, De sperante si-amintiri Nu mai stiu cum sa nu te strig Dar vreau sa cred ca voi muri.
M-ascund de lume si de soare Ce ma devora din priviri, Alerg haotic n-a mea-nchisoare Fug de amintiri.
O ruga, sa inalt catre divinitate O ruga si-o lacrima de sinceritate De-as putea, dar nu mai am ... Tie ti-am trimis in vise toate sa te-ntorci, un sens sa am... Dar in vraja mortii piere inc-o stea... Ruga mea...
De ce sa mai strig iar Sa ma inece doar un ecou? Mai bine ma inchid iar In al meu cavou.
Mistuit de scanteile din ochii ei Otravit de glasurile memoriei Ma blestem, ma zvarcolesc Si ma rog sa te-ntalnesc vreodata; te blestem, dar te iubesc? Dar noaptea din juru-mi stinge inc-o stea... Ruga mea... Dar noaptea din juru-mi este ruga mea.
*** Nebun de nesperanta cu moartea-n brate Soapte blande aud mereu Oare-or fi vise, desarte sperante... Sau e glasul Tau?
Doamne... Eu Te chem! Cheama-ma cu Tine-n vesnicie Decazut, sufletul mi-l daruiesc doar Tie Reaprinde zorile Ca sa vad caile catre-naltare Invie-mi credintele Si plansu-mi sa se-nece-n Dumnezeu...
Si ruga mea e s-o-ntalnesc pe ea.
O s-o chem.... |
George Vlăsceanu (tema: "Chemări") |
Raspantie
Cu trupul vlaguit De batranele pacate Pe care le-am iubit. Dar nu stiu ce... launtrice nelinisti Ce imi mai bat inima pe care-as vrea s-o smulg Regrete devorande ce-mi plang din ochii tristi Uitate amintiri ce-ngrozitor ma-mpung. Ma-mpung in trupul putred, Ma-mping catre pamant Si diavolii din mine Dansa-vor pe mormant. Strivit de amintiri Se-aprinde lumina... a primelor iubiri! Incerc sa mai luminez, catre pamant pornind Din ochi pierindu-mi viata, crezul acelor dulci sclipiri.
***
Din bezna golului o voce de mult uitata Ma face sa zambesc. Iar amintiri...? Pe mine m-a strigat? Pe mine!? Nu... Si totusi vreau sa stiu de Tu
Chema-ma-vei vreodata. |
George Vlăsceanu (tema: "Chemări") |