Poezii - Elena Paduraru

„Suntem creştin-ortodocşi, persoane care în timpul liber preferăm să facem ceva frumos pentru generaţiile care vin după noi."  

Flora Mărgărit Stănescu

Elena Păduraru


Parfumul sfânt

 

Stăteam la masă şi scriam,

cu subtil gând, călătoream,

în gândul ce-l întrezăream,

frumos, eu gândului zâmbeam.

Plăsmuiam mica scrisoare...

deodat', în gând apare,

înger în pure cristale,

coborât din lumi astrale.

În gândul meu, venind şiret,

m-a adormit cu-n gest discret,

în tainic vis m-a-nvăluit,

spre locul sfânt m-a cârmuit.

Plutind uşor, spre Cel-de-Sus,

acolo în genunchi m-am pus,

capul l-am plecat sfioasă,

sfatul Lui s-ascult pioasă.

Ce sfat mi-a dat, nu-l ştiu nicicum,

dar fericită sunt acum,

în inimă am sfânt parfum,

înmiresmând al vieţii drum.

Las uşa deschisă

Lumină promisă,

las uşa deschisă,

pătrunde în casă,

te pune la masă.

Primeneşte casa,

fă bogată masa,

suflet luminează,

destinul veghează.

Din scrum să renască

şi-n suflet să crească,

speranţa-n mai bine

şi-n viaţă creştină.

Cărarea Lui

Cândva, în plină iarnă,

Când neaua se aştearnă,

Într-un loc necunoscut,

Din Fecioară S-a născut,

Cel ce-n lume a venit

Şi pe ea a mântuit.

Ş-apoi, în primăvară,

În trădare amară,

Din lume, El a plecat

Când Tatăl Său L-a chemat,

Prin moarte-n viaţă păşind,

Cu sânge, calea înroşind.

El a deschis cărarea

Ce-aduce alinarea.

Pe cărare încercăm

Şi noi, acum, să urmăm,

Învăţând s-o circulăm

Şi păcate să-ndreptăm.

de Elena Păduraru