Postul Mare - Treapta XVIII

Postul Mare - Treapta XVIII

„Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. (...)

Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste. Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; că cel care iubeşte pe aproapele a împlinit legea. (...)

Și aceasta, fiindcă ştiţi în ce timp ne găsim, căci este chiar ceasul să vă treziţi din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârşite, ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte."
(Epistola către Romani capitolul 13, versetele 1, 7-8, 11-14)

Mântuirea e aproape, secundele muşcă grăbit

Răgazul dat spre a mă decide.

E greu să mă dezbrac de mine,

Mă plâng, răsfăţându-mă, ca şi cum aş trăi... o mie de ani.

M-am „cipat" demult, cu gânduri aiurea,

Care nu-mi mai ies, s-au implantat adânc, adânc.

Le poate citi oricine, numai eu nu le văd.

Alţii îşi dau ghionturi şi râd în pumni, zicând:

- Uite-o, mă, vezi cât e de ... etc. etc. şi celelalte.

Îi privesc pieziş... Dar dacă încerc să mă văd cu ochii lor,

Mă înspăimânt.

Gata, gata cu plângăceala.

Doamne, „dez-cipează-mă" Tu cum ştii,

Cu harul Tău,

Toarnă-L cu găleata, nu Te zgârci,

O să Te rog în mii de feluri,

Până când, - mai am timp!!! - o să Te înduplec. 




Autor: Prof. Religie Mirela Șova