Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Postul Mare - Treapta XIII

16 Mars 2009, 18:08pm

Publié par Mirela

Postul Mare - Treapta XIII

 



„După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul." (Evrei 1, 1-2)


 „Putem afirma că, înainte de întruparea lui Hristos, timpul era liniar, de vreme ce evreii Îl aşteptau pe Mesia spre a-i elibera de robia păcatului. Dar odată cu Venirea lui Hristos, când El S-a întrupat ca om şi a dat neamului omenesc putinţa de a dobândi Împărăţia lui Dumnezeu, a început perioada eclesială, în care omul nu mai trăieşte timpul liniar, ci timpul crucii. Acum nu ne mai îndreptăm noi către împărăţia lui Dumnezeu, ci Hristos şi Împărăţia lui Dumnezeu se îndreaptă către noi şi ne întâmpină în fiecare moment. (...)

Prin urmare, în Noul Testament se spune că Împărăţia lui Dumnezeu nu reprezintă o nădejde eshatologică îndreptată către viitor, ci o realitate prezentă. Întărind acest adevăr, Sfântul Grigorie Palama scrie că în Sfânta Scriptură se arată trei feluri de trăire a Împărăţiei lui Dumnezeu.

Prima este aceea că Împărăţia lui Dumnezeu vine, şi de aceea trebuie să apucăm pe calea pocăinţei, aşa cum propovăduiau Cinstitul Înainte-Mergător şi Hristos. A doua ne învaţă că Împărăţia lui Dumnezeu a venit, şi ea este înăuntrul vostru (Luca 17, 21), iar cea de-a treia ne spune că Împărăţia lui Dumnezeu va veni, şi o vom cunoaşte în toată slava şi desăvârşirea ei. Împărăţia lui Dumnezeu este Hristos Însuşi şi viziunea slavei dumnezeieşti necreate.


Sfântul Grigorie Palama spune: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor. Şi nu doar s-a apropiat... ci nu după mult timp ea va veni în chip mai arătat... Și de vreme ce Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat, şi este în noi, şi va veni nu după multă vreme, să ne facem vrednici de ea prin faptele pocăinţei." (Omilia a X-a)

Din toate aceste pricini - că Împărăţia lui Dumnezeu a venit, şi că ea va veni la sfârşitul veacurilor, fără ca noi să ştim când se va întâmpla aceasta, prin urmare putem spune, precum Sfântul Apostol Ioan, că fiecare moment este ceasul de pe urmă. (I Ioan 2, 18)

Aşadar, în viziunea ortodoxă timpul nu este liniar, în sensul că noi nu aşteptăm venirea Împărăţiei lui Dumnezeu în viitor, şi nu este nici ciclic, fără de început şi fără de sfârşit, aşa cum îl consideră filosofia platoniciană, ci putem spune că timpul este cruciform. Cu alte cuvinte, deşi noi ne îndreptăm către viaţa de după moarte, către bunătăţile cele viitoare, noi cunoaştem aceste bunătăţi încă de pe acum. Deci, în concepţia ortodoxă timpul nu se împarte în trecut, prezent şi viitor, ci este unitar, timpul liturgic şi al mântuirii.


Mai presus de toate, aceasta înseamnă că prin lucrurile ultime Tradiţia Ortodoxă nu înţelege viaţa de după moarte sau de după a Doua Venire a lui Hristos, şi nici viaţa veacului ce va să vie, ci comuniunea cu Hristos, care are loc încă din această viaţă. O eshatologie care priveşte numai spre viitor, ruptă de trecut şi de prezent, nu este ortodoxă, ci reprezintă o denaturare a învăţăturilor Bisericii cu privire la lucrurile ultime."

(Mitropolit de Nafpaktos, Hierotheos Vlachos, selecţii din cap. „Eshatologia diacronică", în „Viaţa după moarte", Editura Bunavestire, 2000)

 


O, Tu, Cel ce umpli timpul meu cu veşnicie,

O, Tu, Cel venit din tainic cer spre mântuire,

O, Tu, Cel deschis, neoprit, la vorbă-adâncă,

Tu, Domnul meu, dă-mi să construiesc casa pe stâncă...

 

O, Tu, Cuvânt, Adevăr, Lumină, Pace,

O, Tu, ce răstorni ceea ce doar omul face,

O, Tu, Măreţ, Domn, Stăpân plin de iubire,

Tu, Domnul meu, vezi... sunt pe cruce-n pătimire...

 

O, Tu, Păstor, Viţă, Mir şi Mire dulce,

O, Tu, Iisus, ce de voie-ai stat pe Cruce,

O, Tu, Dumnezeu, ce cunoşti marginea noastră,

Tu, Domnul meu, fă-mi spre Tine o fereastră...

 

„Cuvântul Cel născut din Dumnezeu Tatăl mai înainte de veci, iar în vremurile de pe urmă Acelaşi din cea neispitită de nuntă întrupându-Se, de voie răstignire de moarte a răbdat, şi pe omul cel omorât de demult l-a mântuit prin învierea Sa." (Stihira a patra, „Doamne, strigat-am") 



Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article