Femeia cananeianca

Femeia Cananeiancă

Erai în păgânie şi-L aşteptai pe Domnul

Să-ţi vindece copila chinuită de demon...

Ai auzit! Venit-a... Ai alergat la Dânsul

Şi L-ai rugat, smerită, să îți asculte plânsul.

El a tăcut. Mirare nespusă-ntre Apostoli!

- O slobozeşte, Doamne, dezleagă-i iute păsul,

Că strigă, nu-ncetează, iar nouă ne e milă

De-o mamă-ndurerată şi de-o biată copilă!

- Nu pentru ea venit-am, nu pentru oi străine,

Lui Israel vestescu-i şi-i aduc mântuire!

Astfel Iisus răspunde. Iar ea, cu „Doamne-ajută",

Se-nfăşură-n credinţa care şi munţii mută.

- La câini nu le dai pâine, ci fiilor - la masă,

Continuă Mesia femeii să-i vorbească.

- Aşa este, Stăpâne, darul nu mi se cade,

Firimituri - atâta - cu a câinilor parte...

Neaşteptat primeşte acea cananeiancă

Răspunsul şi-mplinirea dorinţei. A sa fată

Pe loc e vindecată, iar Domnul îi grăieşte:

- Mare îţi e credinţa, fie precum voieşti!

„Fericită hananeancă! A luat premiul întâi cu cunună de la Învăţătorul care pe mulţi i-a miluit, pe câțiva i-a şi lăudat, dar numai ei i S-a descoperit ca un examinator mai întâi fără milă iar apoi fără de rezerve în distribuirea elogiilor.

Bine este a deduce din pilda aceasta că dintre însuşirile plăcute Domnului, I-au stârnit bucuria şi admiraţia:

- credinţa;

- dezinteresarea;

- curajul;

- stăruinţa;

- bunacuviinţă;

- smerenia;

- inteligenţa." (părintele Nicolae de la Rohia)

Autor: Prof. Religie Mirela Șova