cuvintele răsfrânte, licuricii din iarba sufletului meu
Sfântului Cuvios Teodor Sicheotul,
Episcopul Anastasiopolei
Uimirea ne cuprinde aflându-i a sa
viaţă,
Tăcerea ar fi graiul cel nouă potrivit...
Izgonitor de diavoli şi-ajutător smerit,
Al tuturor ce-l cheamă, Sfinte, ne dă povaţă!
În peşteri, dar şi-n cuşcă de fier ai stat, sfinţite,
Rugându-te în taină cu lacrimi neoprite...
De-aceea tu spui ploii să vină-n ceasul greu,
Iar norii te ascultă, mânaţi de Dumnezeu!
Minunea cea mai mare e inima-ţi curată,
Pe care toată viaţa, ca jertfă-ai oferit,
Nestinsă Liturghie în sufletul umbrit
De har în revărsare, când tainele se-arată...
Prieten, Sfântul Gheorghe, blând, te călăuzeşte,
De grelele ispite îndată te fereşte;
Nu ai dorit mărirea, ci ai fugit de dânsa,
Toiagul de episcop în mână pusu-ți-s-a...
Ai strălucit în lume, ai luminat cu darul,
Tu înmulţit-ai dorul de vecii nesfârşiţi;
Îţi mulţumesc, Părinte, toţi cei povăţuiţi
Şi te rugăm şi-acuma, îți cerem ajutorul!
Spre viața Sfântului Cuvios Teodor Sicheotul, Episcopul - repovestită pe scurt - click aici.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova