Poezii cu referinta pascala

Mucegaiul nepasarii            Vis de primavara

                          Crematoriu sufletesc                     Soaptele primaverii

Bulbul sub asfalt                       Fericire de-o zi din Rai                  Pietrele vorbesc

Mucegaiul nepăsării

Şi ce dacă... Şi ce-mi pasă...

Mucegaiul nepăsării

Ne pătrunde, ne apasă,

Prinşi în plasa îngustării...

Pentru mine... Numai mie...

Egoiştii mucezinzi,

Nu mai au credinţa vie,

Închistaţi şi... suferinzi.

Fac şi eu curat de Paşte,

Scutur, mătur, dau cu var,

În mine să nu se caşte

Un abis - putregai iar.

Vis de primăvară

Flori nemuritoare,

Zi fără dogoare,

Pomişori în floare,

Fructe-mbietoare,

Iarbă îndrăzneaţă,

Totul plin de viaţă,

Mărgele de ceaţă,

Rouă precupeaţă...

Nesfârşire bună,

Toate, totul strună,

Lumină de lună,

De soare-mpreună...

Şi-n a lor oglindă,

Harul să se prindă,

Horă să se-ntindă.

Inima colindă...

Sufletul colindă...

Crematoriu sufletesc

Se curăţesc grădinile

De vreascuri, de gunoaie.

Şi se-adună suspinele

În negri nori de ploaie.

Cad peste flori dureri,

Se strâng, se strâng, se strâng,

Dureri în primăveri,

Sufletele ne plâng.

Se ard frunzele veştede,

Fără de remuşcări.

Sufletele sunt râncede,

Cu mii de întristări.

Dau foc în mine, foc,

La doruri şi dureri.

Domnului Îi fac loc,

Chemări în primăveri.

Şoaptele primăverii

Gâzele-mi vorbesc de Tine,

Gâzele-mi vorbesc...

Zumzăitul de albine

Spune: „Te iubesc".

În răcoarea primăverii,

Florile răsar.

Se duc mrejele uitării,

Dorurile-apar.

Va fi Paşte, va fi Paşte,

Tu ai înviat!

Sufletul mi se va naşte,

Şters de greu păcat.

În lumina Învierii

Ferestre de vis

Se deschid speranţei verii,

Raiului promis.

Bulbul sub asfalt

M-am trezit. Sunt sub asfalt.

Nu încap, sunt prea înalt.

Bulbul meu va sparge iar...

Primăvară de cleştar...

Cine oare m-a trezit?

Oare cât am adormit?

Hibernând... Un pui de cuc,

De lumină prea năuc.

Nu-ndrăznesc capul să scot,

La-ntuneric nu mai pot.

Singur plâng, singur mă strig:

„Scoală-te" şi mă ridic...

Doamne, Tu cât m-ai răbdat!

Mulţumesc, m-ai aşteptat!

Cu iubire m-ai privit,

Sub asfalt m-ai înflorit!

Fericire de-o zi din Rai

Vine Învierea, praznicul ceresc,

Timpul nu-mi ajunge să mă pregătesc:

Suflet - să curăţesc,

Cu trupul - să postesc,

Ruga să dăruiesc,

Mila s-o-întineresc.

Flori şi minuni, cu toatele vin,

Sufletul de aşteptare-i plin,

Cântec - ca să închin,

Inima să-mi alin,

În mine să Te ţin,

Mai mult, nu doar puţin.

Glas de pietre

Cum s-a putut

Ca Însuşi Dumnezeu să moară,

Cel fără de păcat?

Deşi au vrut,

Oamenii nu L-au înveninat

De ură;

Iar pietrele, la moarte, s-au despicat,

Vrând să ne spună:

- Ne crapă nouă obrazul de ruşine,

În locul vostru.

Până unde aţi putut ajunge,

Oameni - neoameni?

Aţi vrut să omorâţi Viaţa?!

Aţi vrut să stingeţi Lumina?!

Nu, voi n-aţi ştiut ce-aţi vrut.

Şi El ştie că n-aţi ştiut.

Şi v-a iertat...

 

 Prof. Religie Mirela Șova