Psalmii 71 - 74

Psalmul  71

Doamne, dă-I Fiului ca să fie

Drept Judecător al omenirii!

El este fecior de Împărat

Şi pe cel sărac nu l-a uitat.

Pace şi dreptate fie-n lume,

Dealurile, munţii să răsune;

El să miluiască pe sărmani

Şi să-i umilească pe duşmani.

Se vor teme-atunci cu toţi de Tine.

El va veni-n lume, s-o aline,

Va aduce pace şi dreptate,

Va conduce neamurile toate.

Vrăjmaşii Lui vor îngenunchea,

Împăraţii I s-or închina,

Daruri aducându-I, că e Rege.

Pe sărac, cu mila nu îl trece.

Omul nevoiaş va primi-n dar

Mila Lui, scăpare de amar,

Mântuire, cinste, preţuire

Şi ieşire de sub asuprire.

Binecuvântat va fi mereu

Regele trimis de Dumnezeu.

În zilele Lui va fi belşug,

Mulţumire oamenii I-aduc.

Numele Lui va fi pomenit

Din Apus până la Răsărit;

Cât va străluci soarele sus,

Va fi lăudat Regele Uns.

Pământenii Îl vor ferici,

Prin El oamenii vor înflori,

El va fi o binecuvântare

De la Dumnezeu, pentru popoare.

Doamne, slavă Ţie, Celui Bun,

Singurului Care faci minuni;

Binecuvântat de Dumnezeu,

Domn lui Israel şi Domnul meu!

Numele Tău, mereu pomenit,

Slava Ta nouă ne-a dăruit.

În nemărginita veşnicie,

Oamenii vor fi oglindă Ţie.

Amin, Doamne, ca aşa să fie!

Psalmul  72

Doamne, cât eşti Tu de bun,

Nu-s cuvinte ca să spun:

Cu cei drepţi, cu cei curaţi,

La inimă nepătaţi.

Era să mă prăbuşesc,

Gata să mă prăvălesc:

Invidia mi-a lovit

Inima, ca un cuţit.

C-am văzut pe păcătoşi

Liniştiţi şi bucuroşi,

Fără nicio suferinţă,

Având mereu biruinţă.

Trăind fără osteneli,

Murind fără chinuieli,

Mândri, plini de nedreptate,

Necredinţă, răutate.

Inima lor se arată

Că e toată necurată;

Viclenie au în gând

Şi în oricare cuvânt.

Cu dispreţ spun vorbe rele,

Căzând în păcate grele.

Iar poporul, când îi vede,

Să-i urmeze, se repede.

Căci îşi zice: - Dumnezeu

Nu vede cât e de rău

Cel bogat şi păcătos,

Încrezut şi mincinos?

Iată, cei ce astfel sunt,

Trăiesc bine pe pământ.

Veşnic sunt îndestulaţi,

Răi fiind, ei sunt bogaţi.

Şi mi-am zis atunci şi eu:

- Ce vrea, oare, Dumnezeu?

În zadar am fost curat

Şi-n toate nevinovat?

Domnul m-a mustrat mereu

Şi am fost lovit din greu ...

Mintea mea n-a înţeles

De ce răii-n frunte ies -

Până când nu am pornit

Spre locaşul cel sfinţit

Al Domnului Dumnezeu.

Atunci priceput-am eu

Cum sfârşesc cei păcătoşi,

Cei vicleni şi mincinoşi.

Tocmai când erau mai sus,

Au căzut, s-au stins, s-au dus ...

Cât de iute a pierit

Omul cel nelegiuit!

Ceilalţi oameni l-au uitat,

Ca din somn s-au deşteptat.

Ca din vis amăgitor,

Văzând pe răuvoitor.

Astfel că m-am liniştit,

Inima mi-am potolit.

Eu am fost fără de minte,

N-am ştiut voile sfinte;

Pricepere n-am avut,

Sfatul Tău nu l-am ştiut!

Eu sunt pururea cu Tine,

Tu m-ai îndreptat spre bine,

M-ai ţinut de mâna dreaptă

Pe cărarea înţeleaptă.

Toată bogăţia mea

Este mare mila Ta;

Domnul îmi este avere.

Altceva, ce Îi voi cere?

Inima Ţi s-a-nchinat,

Trupul meu a-ngenuncheat;

Domnul este partea mea,

Nimeni nu mi-o poate lua.

Cei ce nu Te au pe Tine

Se vor depărta de bine;

De Tine s-au lepădat

Şi-au pierit, toţi i-au uitat.

Foarte fericit sunt eu,

Că-s lipit de Dumnezeu.

Am nădejdea tare-n El

Şi-L vestesc în Israel.

Psalmul  73

Doamne, Tu m-ai lepădat,

Cu mânie mare;

Dar de ce Te-ai supărat

Pe-a Ta adunare?

Nu uita al Tău popor,

Căci Tu l-ai ales.

L-ai făcut moştenitor,

Izbăvindu-l des.

Căci în muntele Sion

Tu ai locuit,

Fiindu-ne nouă Domn

Până la sfârşit.

Vrăjmaşul a făcut rău

În locul cel sfânt.

A urât numele Tău,

Mândru, triumfând.

Uşile locaşului

Ţi le-au sfărâmat.

Cu topoare-au venit ei

Şi Ţi le-au tăiat.

Şi au ars locaşul Tău

Până la pământ.

Murdărit-au locul Tău,

Templul Tău cel sfânt.

Iar, cu toţi s-au sfătuit

Împotriva Ta.

Orice loc de prăznuit

Să-l ardă, ar vrea.

Nu am mai văzut minuni,

Ale Tale semne,

N-ai trimis pe nimeni

Care să ne-ndemne.

Până când vei mai răbda

Atâta ocară,

Doamne, cât vei îndura

Răul, să nu piară?

De ce mâna nu-Ţi ridici,

Să distrugi duşmanul?

Sfaturile lor să strici,

Să nu-Şi facă planul?

Însă Domnul Dumnezeu

E Mântuitor.

A împărăţit mereu

Peste-al Său popor.

Balaurul a zdrobit

Cu a Sa putere.

El pe toate le-a zidit

După a Lui vrere.

Apa, ziua, soarele,

Toate-s ale Tale;

Noaptea, luna, orele -

Lucrurile Sale.

Tot pământul l-ai făcut -

Domnul tuturor;

Întocmite-s de demult,

De Cel Creator.

Aminteşte-Ţi, nu uita,

Că acest vrăjmaş

A hulit mărirea Ta

Ca un nărăvaş.

Sufletului rugător,

Tinde-i mângâiere.

Săracului temător,

Dă-i multă putere.

Pe pământ s-a înmulţit

Răul şi păcatul.

Doamne, până în sfârşit,

Să ne iei oftatul!

Cel sărac şi cel sărman

Să-şi ridice capul.

Dă al inimii alean,

La tot împilatul!

Scoală-Te, căci cel nebun

Zilnic Te huleşte.

Mânia să Ţi-o aduni;

El Te necinsteşte.

Se înalţă pân' la Tine

Ura lui, fără ruşine.

Acest Psalm cuprinde o profeţie despre dărâmarea Ierusalimului şi a templului, care s-a împlinit în anul 70 d. Hr., dar şi despre greutăţile cele mai mari prin care va trece Biserica lui Hristos.

Psalmul  74

Laudă-Ţi aducem, Doamne,

Numele-Ţi chemăm,

Ţie ne rugăm,

Te slăvim pe Tine, Doamne!

Eu spun minunile Tale.

Tu vei judeca,

Te vei ridica,

Cu dreptate-s ale Tale.

Tu cutremur dai în lume.

Nu păcătuiţi

Şi nu vă mândriţi,

Nu defăimaţi al Său nume!

Ajutorul nu ne vine

Din Apus,

De jos, de sus,

Ci este numai la Tine.

Domnul judecă pe oameni:

Unu-i înălţat,

Altu-i micşorat,

Cum? Nu înţelege nimeni.

Domnul are un pahar:

Vin curat,

Aromat,

Din care El dă în dar.

Drojdia de la sfârşit

E păstrată,

Nu-i vărsată,

Celui rău s-a oferit.

Iar eu mă voi bucura

Pe vecie,

-n veşnicie,

Domnului Îi voi cânta.

Păcătoşii sunt zdrobiţi,

Iară drepţii - miluiţi.

Pentru a citi Psalmii următori, click aici!

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Psalmii in versuri

Mirela Șova