Psalmii 67 - 70

Psalmul  67

Dumnezeu când Se arată,

Fug duşmanii Lui, îndată;

Pleacă cei care-L urăsc,

Ei dispar, se risipesc.

Precum fumul, ei să piară,

Precum se topeşte ceara;

Faţa Lui este văzută

De cei cu dreptate multă!

Păcătoşii nu o văd,

Ei au parte de prăpăd.

Pentru cei drepţi, veselie,

Desfătare, bucurie;

Cântaţi-I lui Dumnezeu,

Lăudaţi numele Său!

Fiţi gata să Îl primiţi,

Pentru El, fiţi pregătiţi,

Bucuria vă aşteaptă,

De aveţi nădejdea dreaptă.

Pe orfan îl ocroteşte,

De văduvă îngrijeşte.

Domnul, din locul cel sfânt,

Face bine pe pământ.

Pe cel singur îl aşează

În familie, în casă;

Pe cei singuri la necaz,

Îi dezleagă Cel Viteaz.

Pe sărmani, demonizaţi,

I-a făcut liberi, scăpaţi!

Doamne, Tu cu noi mergeai

Înspre Muntele Sinai;

Prin pustiu când ai călcat,

Totul s-a cutremurat.

Vei da ploaie minunată

Moştenirii Tale. Iată:

Chiar dacă noi am slăbit,

Tu pe loc ne-ai întărit.

Fiind bun, ne-ai cârmuit

Spre pământ făgăduit;

Pentru a Ta bunătate

Lui Israel îi faci parte.

Dumnezeu va da cuvânt

De vestire-a Celui Sfânt

Către cei trimişi de El

La poporul Israel.

Împăratul dă, să ştiţi,

Bunătăţi, celor iubiţi;

Dacă vă păstraţi credinţa,

Moşteniţi făgăduinţa.

Veţi fi ca o porumbiţă,

Argintată pe aripă;

Tare strălucind în soare,

Aur - la asemănare.

Regii de Domnul numiţi

De El fi-vor curăţiţi,

Ca zăpada de pe munte,

Care pată nu ascunde.

În Muntele cel iubit

Stă Domnul până-n sfârşit.

Nu-l invidiaţi pe el,

Muntele lui Israel.

Domnul are-armată multă,

Mii de care pentru luptă;

El stă în mijlocul lor,

Gata să dea ajutor.

Te înalţi la cele-nalte,

Treci cu viaţa peste moarte,

Primeşti daruri de la oameni,

Să poţi locui cu ei.

Binecuvântat e Domnul,

Zi de zi, Mântuitorul!

El e Domn ce izbăveşte,

Şi din moarte mântuieşte.

Domnul spulberă vrăjmaşii,

Nimiceşte păcătoşii;

Pe cei care stăruiesc

Greşind, dar nu se căiesc.

El îi îneacă în mare,

Făcând aspră răzbunare

Poporului Său ales,

Care I se roagă des.

Iată-a Domnului intrare

În locaş de adunare:

Înainte-s căpetenii,

Mai apoi vin cântăreţii,

La mijloc, multe fecioare,

Ce îndeamnă la cântare:

Binecuvântaţi pe Domnul,

Din Israel Îi e neamul!

Veniamin cel tânăr vine,

Bucurie-având în sine;

Vin din Iuda căpetenii,

Din Zabulon, Neftali.

Doamne, cu a Ta putere,

Fereşte-ne de cădere.

Vei primi daruri din plin,

De la regi, în Rusalim.

Mustră aprige popoare,

Ca să nu ne împresoare.

Pe războinici risipeşti,

Soli de pace să grăbeşti.

Împăraţi de pe pământ,

Închinaţi Domnului cânt,

Cântaţi-I Stăpânului

Cerului şi soarelui,

Slăviţi-L, că El răsare

Dis-de-dimineaţă, soare;

Lăudaţi-L toţi pe El,

Că-i măreţ în Israel!

Dumnezeu e minunat

Şi prin Sfinţi S-a arătat;

Va da poporului Său

Putere multă, mereu.

Binecuvântat

E Cel Preaînalt!

Psalmul  68

Doamne, mântuieşte-mă, mă scoate

Din noroiul multelor păcate;

Nu am sprijin, alunec şi cad,

În adâncul mării afundat.

Ostenesc strigând, sunt copleşit,

Încât gâtul meu a amorţit.

Ochii mi-au slăbit, privind în zare,

Să-L văd pe-al meu Domn, dacă apare.

Cei ce mă urăsc fără pricină

Zdrobesc al meu suflet, fără vină.

Ei sunt mulţi ca firele de păr

Şi sunt tari, dar nu-s în adevăr!

Doamne, Tu ştii unde Ţi-am greşit,

Dar alt Domn, Tu ştii, că n-am iubit.

Din cauza mea, nu se smintească

Cei ce vor ca să se mântuiască.

Doamne al puterilor, fereşte

De căderi, pe cel ce Te doreşte.

Să nu fiu pricină de păcat

Celui ce spre Tine s-a-ndreptat!

Pentru Tine-am suferit ocară,

De ruşine chipu-mi se-nconjoară;

Pentru fraţi, străin eu am ajuns,

Defăimat de toţi, de toţi străpuns...

Am postit, sufletul să-mi smeresc,

Ei tot mai mult mă batjocoresc.

Cu haină de sac m-am îmbrăcat,

Pentru ei, tot nu-i bine ce fac.

Împotriva mea s-au sfătuit,

Chiar şi lăutarii m-au vorbit.

Iar eu strig la Tine-n rugăciune,

La vreme de bună-închinăciune.

Doamne, pentru mare mila Ta,

Auzi-mă, mă vei îndrepta;

Din noroi mă scoate, că m-afund,

În vâltoarea vieţii mă scufund!

Să  mă izbăveşti de-ai mei vrăjmaşi,

Să mă-nec, Te rog, să nu mă laşi,

Nici în vreo fântână să cobor,

Înghiţit în beznă, ca să mor!

Doamne, foarte mare-i mila Ta;

Auzi-mă, nu mă depărta,

Împlineşte-mi bunele doriri,

Prin buchetul de milostiviri!

Să nu-Ţi întorci Faţa de la mine,

Să nu mă laşi, Doamne, de ruşine.

Necăjit sunt, deci pleacă-Ţi auzul,

Să-mi asculţi obida, dorul, plânsul!

Sufletului meu dă-i mântuire,

Izbăveşte-l de împotrivire.

Tu-mi cunoşti ocara îndurată,

Supărarea, umilinţa toată.

Tu îi vezi pe cei ce mă-ntristează,

Ce sufletul îmi îndurerează.

Am dorit prieten la necaz,

Cu o mângâiere pe obraz...

Însă pe nimeni nu am aflat...

Trist rămas-am, şi însingurat...

Spre mâncare, fiere ei Mi-au dat

Şi oţet, când eram însetat.

Răutatea ochii le-a orbit,

De ce mi-au făcut, nu s-au căit.

Nu s-au îndreptat spre adevăr,

Mila Ta au luat-o în răspăr.

Tu varsă-Ţi mânia peste ei,

Căci până la capăt sunt mişei.

Nimeni să nu stea cu ei în casă,

Pustiul pe ei să-i bântuiască.

Pe cel pe care Tu l-ai bătut,

Ei l-au prigonit mai mult, mai mult.

Au lovit în rană, tot mai tare,

I-au făcut durerea şi mai mare.

De aceea, să nu le faci parte

Ca să intre în a Ta dreptate.

Ei să fie şterşi din cartea vieţii

Şi să nu se numere cu drepţii.

Sunt sărac, singur şi-ndurerat;

Ocrotire-Ţi cer, neîncetat;

Mântuirea Ta, Doamne, aştept,

Către Tine laudă îndrept!

Preamăresc şi cânt numele Tău

Şi Îţi va plăcea ce-Ţi jertfesc eu

Mai mult decât daruri de viţei;

Tu primeşti ofranda laudei.

Să vadă săracii voia Ta

Şi să caute voioşi spre ea.

El nu are către ei dispreţ,

Pentru El, săracul e de preţ.

Cerul şi pământul să-I închine

Laude Celui ce face bine.

Marea, vietăţile din ea,

La rugă, în faţa Lui, să stea!

Sionul primi-va mântuire,

Cetăţile lui Iuda - zidire;

Cei care-L iubesc pe Dumnezeu

Vor locui-n sfânt locaşul Său!

Acest Psalm ne vorbeşte de Patimile lui Hristos, pe care împăratul David le-a profeţit în mai multe rânduri. „I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi, gustând, nu a voit să bea." (Matei 27, 34)

Psalmul  69

Doamne, ia aminte,

Vino să-mi ajuţi;

Eu Te rog fierbinte,

Ca să nu mă uiţi!

Să se ruşineze

Cei ce mă vânează.

Să se-ndepărteze,

Că prea mult cutează.

Ei, fără ruşine,

Vin în jurul meu.

Îmi spun că e bine

Numai de fac rău.

Să se veselească

Doar aceia care

Vor să Te cunoască,

Domnul meu Cel mare!

Cei ce mântuirea

Ţi-o iubesc prea mult,

Să-Ţi cânte mărirea

Pe acest pământ.

Sărac sunt eu, Doamne,

De când Te aştept!

Cu puterea-Ţi mare

Vino, Tu, Cel Drept!

Doar Tu eşti Izbăvitor,

Doamne, vino-n ajutor!

Psalmul  70

Doamne, am nădăjduit spre Tine,

Să nu mă laşi, Sfinte, de ruşine;

Izbăveşte-mă cu-a Ta dreptate,

Mântuieşte-mă, Te rog, mă scoate!

Fii mie Domn bun, apărător,

Fii nădejdea mea, întăritor,

Scapă-mă din mâna celui rău,

Care n-a făcut binele Tău.

Căci Te-aştept din a mea tinereţe,

Din suflet gonind orice tristeţe;

De când m-ai făcut, mă ocroteşti

Şi lauda mea Tu o primeşti.

Tu eşti ajutorul meu cel tare,

Deci eu laud slava Ta prea mare.

Când voi fi bătrân, nu mă lipsi

De-al Tău bine; nu mă părăsi!

Iar vrăjmaşii mei s-au sfătuit,

Crezând că-s de Tine părăsit:

- Urmăriţi-l, prindeţi-l pe el,

Căci acum e singur-singurel!

Nu Te depărta, Doamne, de mine,

Ia aminte când eu vin spre Tine;

Să se ruşineze şi să piară

Cei ce-mi fac sufletul de ocară.

Eu mereu îmi pun nădejdea-n Tine,

Către Domnul lauda mea vine.

Gura mea vesteşte-a Ta dreptate,

Graiul meu pe Tine să Te-arate.

Cu puterea Ta, mă ocroteşte,

Mintea mea, dreptatea Ta gândeşte;

Căci de tânăr Tu m-ai învăţat

Să fiu înţelept, fără păcat.

Minunile Tale voi vesti

Până când bătrân, cărunt voi fi.

Doamne, mult Te rog, să nu mă laşi,

Până Te voi vesti la urmaşi.

Să le-nfăţişez a Ta mărire,

Plină de dreptate şi iubire.

Cine va putea, mă întreb eu,

Să se-asemene lui Dumnezeu?

Mi-ai trimis necazuri, multe rele,

Dar, venind, m-ai înviat din ele.

M-ai scos din adâncuri de pământ.

Tu m-ai mângâiat, şi-acum Îţi cânt!

Laud adevărul Tău pe strune,

Mântuirea Ta la toţi voi spune;

Se vor bucura buzele mele,

Când Îţi voi cânta Ţie cu ele.

Sfinte al lui Israel, ascultă,

Te slăvesc cu a mea alăută:

Zi de zi Îţi voi vesti dreptatea,

Tu goneşte toată răutatea!

Pentru a lectura Psalmii următori, click aici!

  

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Psalmii in versuri

Mirela Șova