Psalmii 131 - 136

Psalmul  131

Doamne Sfinte, aminteşte-Ţi

De David şi-a sa blândeţe;

Cum el Ţie s-a jurat

Să-Ţi ridice loc înalt:

- Nu voi da somn ochilor,

Dormitare genelor,

Nici odihnă tâmplelor,

Linişte picioarelor,

Până nu aflu sălaş

Pentru-al Domnului lăcaş!

Chivotul legii-am aflat,

L-am găsit chiar în Efrata.

Vom intra-n lăcaşul sfânt,

Bucuroşi de legământ.

Scoală-Te, să ne primeşti,

Doamne, în locuri cereşti!

Ai Tăi preoţi, cu dreptate,

Se îmbracă în cetate.

Bucuroşi, cei cuvioşi,

Vor fi-n vecii luminoşi!

Pentru David, Doamne Sfânt,

Nu-Ţi uita de legământ;

Lui, în taină, i-ai promis

Un urmaş, al Tău Trimis,

Regele lui Israel,

Unsul Tău să fie El!

Ai lui David fii vor sta

Pe tron, de vor asculta.

C-a ales Domnul Sionul,

Ca să Îşi aşeze tronul.

Odihna lui Dumnezeu

Este în muntele Său.

- Locui-voi în Sion,

Ne spune al nostru Domn.

Îi voi da roade bogate,

Binecuvântate foarte.

Ai Săi preoţi, cu dreptate,

Se îmbracă în cetate.

Cuvioşii, bucuroşi

Vor fi-n vecii luminoşi.

Acolo va răsări

Unsul ce va înflori,

Din sămânţa lui David;

Lui făclie I-am gătit.

Vrăjmaşii s-or ruşina,

Arătând El faţa Sa;

Sfinţenia-nmugureşte

Prin Cel ce ne mântuieşte!

Acesta este un alt Psalm mesianic. Chivotul legii amintit este o ladă sfântă, în care evreii păstrau Tablele legii, date de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai; dar şi un vas cu mană (primită de evrei în pustiu, din ceruri), ca şi toiagul făcător de minuni al lui Aaron.

Efrata este un alt nume al Betleemului, unde avea să Se nască Hristos, Unsul lui Dumnezeu. El e Cel promis că Se va naşte din seminţia lui David. Iar făclia lui Hristos e Sfântul Ioan Botezătorul.

Psalmul  132

Ce-i mai bun şi mai frumos,

Ca traiul armonios

Între fraţi ce se iubesc

Şi-împreună vieţuiesc?

Acest lucru e plăcut

Foarte mult Domnului Sfânt.

Ca mirul ce se prelinge

Pe barbă şi-îmbrăcăminte.

Pe veşminte preoţeşti,

Sfinţite, arhiereşti,

Ca roua Ermonului

Pe munţii Sionului.

Acolo unde-i unire,

Înfrăţire în iubire,

Domnul binecuvintează,

Viaţa-n veci de veci păstrează.

Psalmul  133

Binecuvântaţi pe Dumnezeu,

Slugilor din sfânt lăcaşul Său!

Cei ce locuiţi în casa Lui

Şi-n curţile casei Domnului.

Noaptea, mâinile vă ridicaţi,

Şi pe Domnul vostru lăudaţi!

Cel ce-a făcut cerul şi pământul

Din Sion binecuvântă omul.

Psalmul  134

Al Celui Sfânt Nume lăudaţi,

Slugi ce-n casa Domnului lucraţi,

Lăudaţi pe Domnul, că e bun,

Cântaţi-I Numele Sfânt, vă spun!

Israel Îi e moştenitor,

Prin părinţii lui şi prin popor;

Eu am cunoscut mărirea Lui,

Multă e puterea Domnului.

Domnul a făcut câte a vrut:

Cer, adânc, şi mare, şi pământ.

Nori a ridicat, fulger a dat,

Vânturi El a scos, spre adiat.

Domnul a bătut fii egipteni,

Pe-ntâii-născuţi, pentru evrei.

Semne ai făcut, multe minuni,

Din Egipt, poporul să-l aduni.

Tot El s-a luptat cu cei păgâni:

Amorei, Vasan şi alţi stăpâni,

Până când i-a scos din Canaan,

Dându-l Israelului în dar.

Doamne, Tu eşti veşnic pomenit

Şi din neam în neam, în veci, slăvit,

Tu judeci poporul ocrotit,

Spre ai Tăi robi, mult milostivit.

Idolii păgânilor n-aud,

Că-s făcuţi de mână, sunt chip surd.

Şi nu vede aurul pe om,

Nici argintul nu poate fi domn.

Ca ei vor fi cei ce-i meşteresc

Şi cei ce pe idoli îi cinstesc.

Muţi şi surzi la tot ce-i adevăr,

Neclintiţi în nebunia lor.

Israel, pe Domnul lăudaţi,

Pentru toate-L binecuvântaţi!

Aaron, de-asemeni, să-L slăveşti,

Şi tu, Levi, mult să-L pomeneşti!

Toţi cei ce vă temeţi de Cel bun,

Binecuvântaţi-L, eu vă spun.

Binecuvântat e Dumnezeu,

Locuieşte în Sion mereu!

Psalmul  135

Lăudaţi pe Domnul, că e bun,

Aliluia.

Lăudaţi-L, că este Stăpân,

Aliluia.

Mila Lui în veac nu va sfârşi,

Aliluia.

Prin minuni El ne va milui,

Aliluia.

Domnul este Cel ce a făcut,

Aliluia.

Cerul, iar pe ape-a pus pământ,

Aliluia.

Luna, soarele, El le-a zidit,

Aliluia.

Şi în noapte stele-a strălucit,

Aliluia.

Pe egipteni, Domnul a bătut,

Aliluia.

Liberi pe evrei El i-a făcut,

Aliluia.

Braţ puternic El a arătat,

Aliluia.

Dumnezeul nostru Preaînalt,

Aliluia.

Marea-n două El a despărţit,

Aliluia.

Şi pe Israel l-a miluit,

Aliluia.

L-a trecut chiar prin mijlocul ei,

Aliluia.

L-a condus prin Marea Roşie,

Aliluia.

Egiptenii toţi s-au înecat,

Aliluia.

Căci în mare, ei s-au afundat,

Aliluia.

Domnul îl hrăneşte în pustiu,

Aliluia.

Pe cel care-I este ca un fiu,

Aliluia.

Domnu-i Cel ce bate pe-mpăraţi,

Aliluia.

Pe Sihon, pe Og, dar şi pe alţi,

Aliluia.

Pământ sfânt a dat lui Israel,

Aliluia.

Moştenirea promisă de El,

Aliluia.

Ne-am smerit, iar Domnul ne-a scăpat,

Aliluia.

El ne-a izbăvit, nu ne-a uitat,

Aliluia.

Dumnezeu poartă grijă de toţi,

Aliluia.

Lăudaţi-L, ca să Îl aflaţi,

Aliluia.

În veac este mila Domnului,

Aliluia.

Domnul Dumnezeul cerului,

Aliluia!

Psalmul  136

La Babilonul păcatelor noastre,

La râul de dor noi am stat şi am plâns.

Ne-am amintit de măreaţa cetate,

De pe Sion, unde n-am mai ajuns...

Ne-am atârnat instrumentele-n sălcii,

N-am mai cântat, pentru noii stăpâni,

Ne-au poruncit cântecul alăutei;

N-atingem strunele pentru străini!

Ierusalime, de nu te voi plânge,

Cetatea vieţii, al meu dor ascuns,

Să nu am parte de ce-i bun în lume,

Să fiu cu totul de rele pătruns!

Eşti început pentru-a mea bucurie,

Ierusalime, loc al Celui Sfânt,

Te-au dărâmat cei răi, din temelie,

Mare necaz peste tine-a trecut.

Oh, Babilonul, sălaş de păcate,

Va lua răsplata pentru ce-a făcut,

Iar pruncii gândurilor necurate,

Loviţi de piatră, nu s-au mai născut!

Psalmul face referire la robia babiloniană a evreilor, după dărâmarea Ierusalimului, dar şi la altceva. „Babilonul" este simbolul păcatelor noastre, iar „Ierusalimul" este împărăţia lui Dumnezeu, Biserica lui Hristos.

Omul căzut în robia păcatului tânjeşte după întoarcerea către Dumnezeu. „Pruncii" Babilonului sunt primele momeli (gânduri, ademeniri) spre păcat, lovite de „piatră" (Hristos).

  Pentru a lectura Psalmii următori, dați click aici.

  

Autor: Prof. Religie Mirela Șova
 

Psalmii in versuri

Mirela Șova