Cuvant. Clevetirea. Credinta. Cetele ingeresti

Cuvânt

„Vorbă" şi „Cuvânt" e Fiul lui Dumnezeu, iar „gură" a Lui care grăieşte vorbele negrăite este Duhul Sfânt. Aşa cum prin gura noastră iese cuvântul din noi către ceilalţi, tot aşa Fiul lui Dumnezeu se poate face cunoscut, auzit, grăit, descoperit numai prin Duhul Sfânt. Dacă Duhul nu luminează mintea noastră, Fiul nu se vede, nu se aude.

(Sfântul Simeon Noul Teolog)

Clevetirea

Clevetirea este rod al limbii neînfrânate şi al inimii neîngrădite cu frica lui Dumnezeu. Ea nu se face numai prin vorbirea de rău, ci şi prin clătinarea capului, oftat, râs, atunci când e vorba de bârfirea cuiva. Ea se naşte din trufie, invidie, răutate, nerăbdare.

Clevetitorul ar trebui să se gândească la faptul că Singurul Judecător este Hristos, că noi judecăm pe oameni, care sunt robii lui Dumnezeu, în loc să ne judecăm pe noi înşine. De asemenea, ar trebui să-şi amintească şi că toţi oamenii sunt păcătoşi, deci nu poate un păcătos să arate cu degetul pe altul; că unii oameni pot fi nebuni pentru Hristos, părând răi, dar fiind de fapt buni, pentru a nu se mândri. 

Clevetirea produce o rană sufletească celui vorbit de rău (defăimat), ca şi cum l-am bate.

Orice clevetire e greşită, dar cu atât mai mult atunci când vorbim de rău pe conducători, preoţi, părinţi, profesori.

Clevetitorul poate greşi inclusiv prin faptul că cel vorbit de rău pentru o anumită faptă a putut între timp să-şi ceară iertare pentru ea. Nu degeaba Psalmistul David spunea: „Pune, Doamne, strajă gurii mele" (Psalm 140, 3). De aceea să ne păzim de taifasuri nefolositoare.

Cei ponegriţi pe nedrept nu trebuie să se întristeze, ci să se bucure, cu nădejdea milei veşnice a lui Dumnezeu. Defăimarea ne aduce smerenie. Hristos Însuşi a fost defăimat pe nedrept.
(Sfântul Tihon de Zadonsk)

Credinţa

Credinţa poate naşte, în vremea necazurilor, o bucurie copleşitoare. De aceea sfinţii se bucură mereu în necazuri şi pătimiri.

Ochiul minţii se curăţă prin credinţă şi poate vedea cum are Dumnezeu grijă de oameni. Omul credincios îşi dă seama că ispitele care vin sunt leacuri pentru bolile sale şi mulţumeşte lui Dumnezeu ca Doctor în toate încercările. De aceea, cel credincios nu consideră că are vrăjmaşi, ci pe cei ce ar face orice împotriva lui îi vede ca pe mâini ale lui Dumnezeu, cu care El îi corectează greşelile.

 În acest fel, omul nu se mai concentrează asupra celui prin care vine ispita, ci binecuvintează uneltele mântuirii sale. Aşa omul îşi dă seama că iubirea de vrăjmaşi nu e un lucru foarte greu şi impus de Dumnezeu, ci o datorie firească. Aşa credinţa duce la nădejde şi la dragoste. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Cetele îngereşti

a. Serafimii - cei ce aprind, încălzesc, cu şase aripi (Isaia 6,2), în chipul focului. Aprind pe oameni cu focul dumnezeieştii dragoste.

b. Heruvimii - cei cu ochi mulţi, multă înțelegere, revărsare de înţelepciune; prin ei se revarsă înţelepciunea cea de sus şi ei dau ochilor sufleteşti luminare spre cunoştinţa lui Dumnezeu.

c. Tronurile - scaune înţelegătoare pe care se odihneşte Dumnezeu gânditor.

d. Domniile - revarsă puterea stăpânirii cu bună înţelegere peste stăpânitori. Tot ei ajută pe oameni să-şi stăpânească simţirile şi să-şi smerească patimile, supunând trupul duhului.

e. Puterile - stăpânesc planetele şi stelele universului, dau oamenilor puterea prorociei şi darul facerii de minuni şi îi ajută pe creştini să rabde cu tărie necazurile vieţii şi să păzească poruncile lui Hristos.

f. Stăpâniile - au mare stăpânie peste diavoli, feresc pe oameni de căderea în ispitele cele cumplite care îi duc la moarte şi la osânda iadului.

g. Începătoriile - îndreptează pe toată lumea, păzesc ţările, tronurile celor care conduc, hotarele neamurilor, oraşele, satele, limbile, bisericile, păstorii de suflete.

Ajută pe cei ce conduc popoare şi Biserici să facă voia lui Dumnezeu.

h. Arhanghelii - vestesc oamenilor tainele mari ale lui Dumnezeu, luminează mintea oamenilor cu lumina Sfintei Evanghelii, înmulţesc sfânta credinţă.

i. Îngerii - vestesc oamenilor tainele lui Dumnezeu şi voinţele Lui cele mai mici, povăţuindu-i să trăiască în dragoste, în fapte bune, cu dreptate. Păzesc pe fiecare credincios; pe cei buni îi ajută să nu cadă, iar pe cei căzuţi îi ridică, prin pocăinţă şi spovedanie şi nu-i lasă niciodată, deşi uneori greşim. Sunt gata totdeauna să ne ajute, numai să voim şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu. Îngerii păzitori ne numără şi ne scriu paşii spre biserică, spre rugăciune, spre cel sărac, spre lucrul sfânt.

Sfinţii Arhangheli (7): Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil, Varahiil.

Mihail („puterea lui Dumnezeu") - voievodul oştilor cereşti şi cel dintâi din ceata Sfinţilor Arhangheli. Poartă sabie de foc, păzeşte Legea şi va suna din trâmbiţă la Judecată. E protectorul direct al călugărilor, al armatelor creştine, al voievozilor.

Gavriil („bărbat - Dumnezeu") - arhanghelul vestirilor de bucurie, poartă crin. Blând la vedere, a vestit naşterea Domnului, a Maicii Domnului, a Sfântului Ioan Botezătorul, a lui Samuil; ocrotitorul fecioarelor, acoperământul maicilor, paznicul pruncilor. Duce rugăciunile cele fierbinți la Dumnezeu şi aduce înapoi împlinirea cererilor. Slujeşte tainelor celor mari şi ajută la înmulţirea şi mântuirea neamului creştinesc. E protector al călugăriţelor, al familiei creştine, al mamelor născătoare de prunci, al copiilor.

Rafail - tămăduitorul neputinţelor omeneşti.

Uriil - luminătorul celor întunecaţi.

Salatiil - rugător fierbinte pentru neamul omenesc.

Gudiil - întăritor întru fapte bune.

Varahiil - aducător de binecuvântare divină pe pământ.

(de la părintele Ilie Cleopa)

 

 Prof. Religie Mirela Șova

  Raspunsuri

Literatura & Religie