Copilului candid

Copilului candid

Copile drag, fluture rătăcit,

De necredinţă tu te-ai poticnit?

Zbate-te, drag, răzbeşte la lumină,

Căci vei sosi-ntr-a Raiului grădină.

Copile, eşti crescut în cenuşiu?

În mozaicul lumii tu eşti viu!

Nu poţi muri atâta de curând,

Văpaie de speranţă pe pământ!

Copil frumos, cu lacrimi de pistrui,

Iubirea ta candidă, cui s-o spui?

Te-or înţelege florile din geam,

De nu te-aude, -în grabă, al tău neam.

Copile iubitor de Dumnezeu,

Prin vers de noapte, te aud şi eu,

Frânturi de rugăciuni din inimi mari,

Ce-abia încap în piepturi de şcolari!

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova