Mironosiţelor femei

Mironosițelor femei

Sfinte Mironosiţe, ascunsu-v-aţi sub văluri,
Cu pasul greu pornit-aţi să Îi vedeţi mormântul,
Să nu se vadă lacrimi ce curg şoptit pe miruri.
E dis-de-dimineaţă. E greu ca plumbul gândul.

Nu ştiţi ce se petrece? Nu ştiţi cine vă cheamă?
Nu înţelegeţi glasul de piatră răsturnată?
În sufletul Fecioarei, în inima de mamă,
Întreagă bucuria-Învierii se arată!

Un înger vă vorbeşte, ca mintea să priceapă:
Nădejdea nu-i deşartă, femei mironosiţe,
El, Domnul, ce ne este şi Pâine, Viţă, Apă,
Vă pune astăzi capăt la grele suferinţe.

A înviat Stăpânul! Stă giulgiu-n părăsire,
Golit de Trupul Care sculatu-S-a din moarte.
Vestiţi şi ucenicii, daţi lacrimi de uimire,
Cu bucuria veştii acum amestecate.

Hristos li se arată şi întăreşte vestea,
Lumina Lui străluce mai mult ca dimineaţa.
Se rupe întristarea, când I se-aude vocea.
Mut, ele I se-nchină. În faţa lor e Viaţa!

 


Autor: Prof. Religie Mirela Șova