Iernoaia - de Mirela Sova

 Iernoaia

de Mirela Șova

Cu gene plecate

De frunze uscate,

Bătrână și știrbă

Iernoaia colindă

Prin case nu intră.

Cochet îmbrăcată

În haină plușată,

Nervos de bogată,

Azvârle în noapte

Mii de diamante.

De soare își râde

Cu buzele-i hâde,

Se-ascunde în ceață

- Să pară frumoasă -

Da-i rece... de gheață.

La gură de sobă

Te cauți în trombă:

și-n doruri restrânse,

și-n gânduri ascunse,

și-n fapte neplânse.

Și-așa-ți încolțește

Iertarea mijește.

Cu lujer de pace

Iubirea atrage,

Uitarea desface.

Iernoaia glumește

Când ne troienește;

Tăceri dezgolește,

Statui ea urnește,

Iubirea pornește.

Cu vuiet de spaimă

Ea sora își cheamă

Pe numele-i dulce

Ce crivățul frânge:

Blânda primăvară.