Linistire

Liniștire

Dacă te retragi cuminte,

Chiar și-n zarvă poți s-auzi

Șoapta Duhului; și-n minte

Sfinte taine să pătrunzi.

Atunci timpul se răsfiră,

Absorbit de veșnicii.

Sufletul smerit inspiră

Adieri de bucurii.

Nu e frică, nu e grabă,

E doar dulcele Tău har;

Într-a inimii năstrapă

A plouat cu mană iar.

Foamea ți se potolește,

Setea ți s-a alinat,

Sufletul Îi mulțumește

Celui Ce l-a cercetat.

Într-o singură clipită

- Cât El S-a descoperit -

Inima e copleșită

De iubirea ce-a zărit.

Va putea să Îi răspundă,

Peste-al sinelui hotar?

Doar când harul o inundă

Și-o împodobește-n dar.

...Și-am înțeles acum ce e răbdarea,

Când harul împlinește așteptarea.

de Mirela Șova