Crestinii, purtatorii bucuriei - Arhimandritul Zaharia Zaharou

Creștinii, purtătorii bucuriei – Arhimandritul Zaharia Zaharou

 

Dacă vom purta numele Domnului cu vrednicie (numele de „creștini” n.n.), atunci vom putea lua asupra noastră nu numai nevoința ascetică negative – lucrarea prin care abolim în noi legea păcatului și îndepărtăm rugina adunată în această lume -, ci și nevoința ascetică pozitivă, prin care dobândim o inimă înfrântă și un duh smerit, în stare să simtă dragostea lui Hristos. (…)

 

Prin chemarea Numelui Său, Hristos devine perceptibil și tangibil înlăuntrul nostrum; El Se întrupează treptat în inima noastră, făcându-Și sălaș într-însa. (…)

Nu este ceva mai măreț decât a-L avea pe Hristos locuind în inima noastră și a-i oferi aproapelui nostru singurul lucru pe care îl avem. (…)

 

Cel mai de preț dar pe care îl putem oferi semenilor noștri este Hristos Însuși, atunci când am devenit purtătorii Numelui, ai cuvântului și ai harului Său – purtători ai bucuriei mântuirii Sale. Atunci devenim mireasmă spre viață (cf. 2 Corinteni 2, 16) și îndemn la fapte bune pentru frații noștri, îmbrățișându-ne unul pe altul într-un paroxism al iubirii (cf. Evrei 10, 24). Niciun cuvânt rău nu va ieși din gura noastră, ci fiecare vorbă va fi dreasă cu har, ca să împărtășim har semenilor noștri (cf. Efeseni 4, 29 și Coloseni 4, 6).

 

Numai atunci când Hristos S-a sălășluit în inima noastră suntem, cu adevărat, în stare să-I împlinim poruncile, căci primim puterea să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, iar pe semenii noștri ca pe noi înșine. Numai dacă i-am primit pe frații noștri în însăși viața pe care Domnul, în marea Sa milostivire, a revărsat-o asupra noastră, aceștia devin propria noastră viață, iar noi izbutim să împlinim scopul pentru care am venit în lume: desăvârșirea noastră ca persoană.

 

(extras din „Vremea este să lucreze Domnul”, Arhim. Zaharia Zaharou, Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei)