Cugetare si rugaciune de Buna Vestire

Cugetare și rugăciune de Buna Vestire

Cu şapte ceruri Te‑ai înveşmântat; de toţi ochii prea adânc Te‑ai ascuns.

Dacă toţi sorii întru un singur ochi ar fi să se unească, nici aşa

focul lor nu ar putea să pătrundă toate învelişurile Tale. Nu de voia

Ta Te‑ai tăinuit, Preamărite Doamne, ci pentru nedesăvârşirea noastră.

Zidirea cea dezbinată şi sfârtecată nu poate a Te vedea. Numai

aceluia nu eşti ascuns, care una cu Tine s’a făcut. Aceluia nu eşti ascuns,

întru care peretele dintre Eu şi Tu a fost dărâmat.

Pocăinţa întinereşte inima şi îndelungeşte viaţa. Lacrimile celui ce

se pocăieşte curăţesc întunerecul din ochii lui, dăruind ochilor săi

pruncească strălucire. Ochiul lacului meu este precum al căprioarei,

mereu umed şi strălucitor ca diamantul. Cu adevărat umeziciunea

ochilor seacă mânia inimii.

Cerească Maică, Mireasă a Preasfântului Duh, pleacă‑te asupra inimii

noastre atunci când ne căim. Deschide întru noi izvorul lacrimilor, ca

de greaua ţărână ce ne‑a turburat ochii să ne curăţim.

O, Duh de foc, care de Veşnica Feciorie niciodinioară nu te desparţi,

pătrunde în sufletul meu, şi îl curăţeşte, şi îl luminează, şi cu cerească

tămâie îl înmiresmează, şi în el te sălăşluieşte, şi fă‑l Ţie mireasă,

ca astfel cântarea Dumnezeieştii înţelepciuni întru el să se zămislească

şi Ochiul veşniciei întru el să se deschidă.

(extrase din „Rugăciuni pe malul lacului”, de Sfântul Nicolae Velimirovici)