Oh, iubirea

Oh, iubirea

de Mirela Șova

Când pe cărarea brută-a vieții

Se presară bunătate,

Glasul dulce al iubirii

Orice neplăceri străbate.

Calea-i deschisă, timpul crește

Iar viața-n noi se înnoiește

Și-ntotdeauna biruiește

Acela ce mai mult iubește.

Când știu un lucru că nu-ți place,

Voia mi-o plec cu modestie:

Orice dorință-n mine tace –

Iubirea astă cale știe.

De nu-mi vine răspunsu-ndată

La grija mea îndelungată,

Alerg spre Domnu-ngenuncheată,

Iubirii deschizând o poartă.

Și iată, vine-Împărăția,

O simt în inimă cum bate;

Căci Domnul Și-a trimis solia –

E prin iertarea de păcate.

Iubirea crește fără margini,

Cuprinde tot, cuprinde toate.

Au curs spre ceruri multe lacrimi,

Iar ea și iadul îl străbate.