Sfintii Adrian si Natalia, 26 august: carbuni aprinsi ai dragostei dumnezeiesti

Sfinții Adrian și Natalia, 26 august:

cărbuni aprinși ai dragostei dumnezeiești

“Pentru că ce ştii, bărbate, dacă-ţi vei mântui femeia? Sau ce ştii, femeie, dacă-ți vei mântui bărbatul?”( 1 Cor. 7, 16)

Adrian și Natalia se iubeau. Erau tineri, frumoși, căsătoriți de puțină vreme, bogați, nobili. Locuiau în Nicomidia, în sec. IV d.Hr., iar Adrian era în slujba împăratului Maximian. Natalia era creștină în ascuns, iar Adrian se închina zeilor.

Smerindu-se și încredințându-se lui Dumnezeu, Natalia s-a rugat pentru soțul ei cu multă nădejde, să primească și el credința în Hristos. Dar lui nu i-a spus niciun cuvânt despre dorința ei, despre credința din inima ei. L-a lăsat pe Dumnezeu să vorbească.

Într-o zi obișnuită acelor vremuri, rugăciunile Nataliei s-au împlinit. Ea nici nu bănuia cum. Pe când trebuia să asiste la martiriul unor creștini, prinzând un moment prielnic, în care chiar el trebuia să noteze numele acelora, Adrian a intrat în vorbă cu cei bătuți și însângerați și i-a întrebat, ce-i determină să se înverșuneze în credința lor, cu prețul vieții. Aceștia i-au răspuns simplu, neargumentat: “Cele ce ochiul nu a văzut, nici urechea nu a auzit, nici la inima omului s-au suit, acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe Dânsul.” (I Corinteni 2, 9)

Mai mult decât atât, era mărturia răbdării lor și a stăruinței în credința creștină. Adrian a fost atins de aceste cuvinte... – după cum alți Sfinți au fost atinși de alte cuvinte scripturistice, pe care pur și simplu le-au crezut, simțind puterea adevărului lor.

“Văzând Domnul curăţia inimii tale, preacinstite Adriane, măcar că era umbrită de politeism, dară gata să primească Adevărul, te-a chemat la Lumina Sa, deschizându-ţi uşile împărăţiei Sale, pentru rugăciunile soţiei tale; împreună cu care ai cântat lui Dumnezeu cântare de laudă: Aliluia.” (condacul al 2-lea, acatist)

Din acel moment, și el L-a mărturisit pe Hristos, înaintea tuturor, inclusiv a împăratului – care l-a crezut nebun - și s-a alăturat creștinilor, știind ce urmează să pățească. Aflând de acestea, soția lui Adrian, tânăra Natalia, s-a bucurat mult, dar stătea cu grijă, ca nu cumva soțul ei, nefiind întărit în credință, să se lepede de Hristos, la vederea torturilor. De aceea, pe cât a putut, s-a străduit să-l întărească ea, povățuindu-l să se lepede de sine și să fie creștin până la capăt, mergând la el în temniță și îmbărbătându-l. Ba chiar, o dată, când el a fost lăsat să vină până acasă, pentru a-și lua rămas bun de la familie, ea l-a certat, crezând că a renunțat la mărturisire și a fost eliberat.

Adrian nu a ezitat, însă, în credința sa. Mișcat nu numai de dragostea lui Hristos, ci și de puternica credință a soției, el a suferit toate până la sfârșit. Iar Natalia l-a urmat până la moarte, rugându-l să mijlocească și pentru ea la tronul lui Dumnezeu, să vină degrabă alături de el.

Ea nu a murit ca martiră, ci numai el. Ea a fost cea care i-a așezat picioarele pe uneltele de tortură. Când i-au tăiat brațul, ea i l-a păstrat, ca sfinte moaște. Restul trupului său a fost dus de niște creștini la Bizanț (Constantinopol), împreună cu alte moaște de martiri, să nu fie distruse de păgâni.

În scurtă vreme, Natalia a fost cerută din nou de soție, de un dregător. Abia atunci a fost înștiințată să plece la Bizanț, ducând mâna soțului alături de trup. Ajungând acolo, a trecut la cele veșnice în timpul somnului, rămânând alături de Adrian, care i se arătase în vedenie și o ajutase să ajungă la capătul călătoriei, ce fusese plină de ispite demonice. Acum o ajuta el, din ceruri.

Pomenirea lor se face la 26 august, alături de cei 23 creștini uciși împreună cu Sfântul Adrian. Ei sunt ocrotitori ai familiilor creștine, iar Sfântul Adrian este considerat vindecător de ciumă și protector al soldaților.

Acatistul Sfinților Adrian și Natalia:

http://www.dervent.ro/rugaciuni.php?cID=cat-rugaciuni-acatiste&rID=00052-ACATISTUL_SFINTILOR_MUCENICI_ADRIAN_Sl_NATALIA

Redactor: Mirela Șova