Noul Testament povestit pentru copii - Judecarea si osandirea Domnului

Noul Testament povestit pentru copii

  prof. religie Mirela Şova

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

Iisus la Caiafa

Iar bărbaţii care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau şi Îl băteau. Ei Îi acopereau faţa şi-L întrebau:

- Prooroceşte: cine este cel ce Te-a lovit?

Şi spuneau multe împotriva Lui.

Când s-a făcut ziuă, bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii s-au adunat şi L-au dus în sinedriul lor. Ei căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, să-L omoare. Dar n-au găsit, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Mai pe urmă au venit doi şi au spus:

- Acesta a zis: „Pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi să-l clădesc în trei zile.”

Atunci arhiereul Caiafa I-a zis:

- Nu răspunzi nimic la ceea ce grăiesc aceştia împotriva Ta?

Iar Iisus tăcea.

- Te jur pe Dumnezeul cel viu, a adăugat Caiafa, să ne spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.

- Tu ai zis, i-a răspuns Iisus. De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului.

Dar arhiereul şi-a sfâşiat hainele şi a zis:

- A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Ce vi se pare?

Ceilalţi au răspuns:

- Este vinovat de moarte.

Şi au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii; iar unii Îi dădeau palme.

(v. Matei XXVI, 59-68; Luca XXII, 63-71; Ioan XVIII, 24)

Iisus la Pilat

După aceea, L-au dus pe Iisus de la Caiafa la Pilat. Ponţiu Pilat i-a întrebat:

- Ce învinuire aduceţi Omului acestuia?

- Dacă El n-ar fi fost un răufăcător, nu ţi L-am fi adus. Acesta ne-a răzvrătit neamul, ne-a împiedicat să dăm dajdie Cezarului şi zice că El e Hristos, rege ...

- Luaţi-L şi judecaţi-L după legea voastră, le-a răspuns Pilat.

- Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni, au zis însă iudeii.

Atunci Pilat L-a întrebat pe Iisus:

- Tu eşti regele iudeilor?

- Tu zici, a răspuns Acesta.

Deci a zis Pilat către arhierei şi către mulţimi:

- Nu găsesc nicio vină în Omul acesta.

Cum ei stăruiau pe lângă Pilat, dregătorul L-a trimis pe Iisus la Irod, care stăpânea în Galileea. Căci Iisus era galileean. Iar Irod se afla la Ierusalim în acele zile.

(v. Matei XXVII, 1-2; Luca XXIII, 1-7; Ioan XVIII, 28-32)

Căinţa lui Iuda

Iuda, văzându-L pe Iisus prins şi osândit de arhierei, s-a umplut de părere de rău. El a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, zicându-le:

- Am greşit, am vândut sânge nevinovat.

- Ce ne priveşte pe noi? au spus aceia. Tu vei da socoteală.

Iar Iuda, aruncând arginţii în templu, a plecat şi s-a spânzurat.

Arhiereii au luat banii aruncaţi şi nu au vrut să-i pună în vistieria templului, pentru că erau preţ de sânge. S-au sfătuit şi au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, un pământ pentru îngroparea străinilor. De aceea, acel pământ s-a numit „Ţarina Sângelui”. Atunci s-a împlinit cuvântul lui Ieremia proorocul, care zice: „Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui preţuit, şi i-au dat pe Ţarina Olarului”. (Ieremia 32, 9)                    

(v. Matei XXVII, 3-10)

Iisus la Irod

Şi pe Iisus L-au dus la regele Irod. Iar acesta, văzându-L pe Iisus, s-a bucurat, căci de multă vreme dorea să-L cunoască. Irod auzise despre El şi spera să vadă vreo minune făcută de Iisus.

Şi L-a întrebat Irod multe lucruri, dar Mântuitorul nu i-a răspuns nimic. Arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L cu tărie. Deci Irod şi ostaşii lui L-au batjocorit, au râs de El, L-au îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-au trimis iarăşi la Pilat.

(v. Luca XXIII, 8-11)

Din nou la Pilat

Şi L-a întrebat Pilat pe Iisus:

- Eşti Tu împărat?

- Împărăţia Mea nu e din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei ar fi luptat, ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici. Eu spre aceasta M-am născut, să fiu Împărat. Am venit în lume să arăt adevărul. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.

- Ce este adevărul? L-a întrebat Pilat.

Atunci guvernatorul a chemat arhiereii, căpeteniile şi poporul şi le-a zis:

- Aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului. Dar eu, cercetându-L în faţa voastră, n-am găsit nicio vină la El, din cele ce spuneţi voi. Nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăşi la noi. El nu a săvârşit nimic vrednic de moarte. Deci Îl voi pedepsi, dar apoi Îl voi elibera.

La sărbătoarea Paştilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze mulţimii un întemniţat, pe care îl alegeau ei. Şi aveau atunci pe un criminal vestit, numit Baraba. Pilat a zis mulţimii adunate:

- Pe cine voiţi să vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Iisus, Care se zice Hristos? Pilat ştia că din invidie L-au dat pe Iisus în mâna lui.

Pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, soţia lui i-a dat de ştire: „Să nu faci nimic Dreptului aceluia, că am suferit mult în vis, azi, pentru El.”

Dar arhiereii şi cărturarii au aţâţat mulţimile, ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L omoare. Deci mulţimile au strigat:

- Pe Baraba!

- Dar ce voi face cu Iisus, Ce se cheamă Hristos? a mai întrebat dregătorul.

- Să fie răstignit! Să fie răstignit! a vuit mulţimea.

Atunci Pilat a luat pe Iisus şi L-a dat să fie biciuit. Ostaşii romani I-au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi I-au dat şi o mantie roşie, ca unui împărat. Şi-I ziceau în râs:

- Bucură-te, regele iudeilor! Şi-I dădeau palme.

Pilat iarăşi a spus mulţimii:

- Vi-L aduc pe Iisus afară şi să ştiţi că nu găsesc în El nicio vină. Şi L-a arătat lor pe Iisus, însângerat, purtând cununa de spini şi mantia roşie.

- Iată Omul! le-a zis Pilat.

- Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! au strigat arhiereii şi slujitorii lor.

- Luaţi-L voi şi-L răstigniţi, a grăit Pilat către ei, căci eu nu-I găsesc nicio vină.

- Noi avem lege, au răspuns iudeii, şi după legea noastră El trebuie să moară, că S-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeu.

Pilat s-a temut şi mai mult, când a auzit aceste cuvinte. El L-a întrebat pe Iisus:

- De unde eşti Tu? Iar Iisus nu i-a răspuns.

- Mie nu-mi vorbeşti? a zis Pilat. Nu ştii că am putere să Te eliberez sau să Te răstignesc?

Iisus a răspuns:

- Nu ai avea nicio putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dată ţie de sus. De aceea cel ce M-a predat ţie, mai mare păcat are.

Şi Pilat voia să-L elibereze. Dar iudeii strigau:

- Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.

În vinerea Paştilor, aproape de ceasul al şaselea (ora doisprezece, la prânz), Pilat a zis iudeilor:

- Iată Împăratul vostru!

- Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! strigau iudeii.

- Să răstignesc pe Împăratul vostru? le-a grăit Pilat.

- Nu avem alt împărat, decât pe Cezarul, au răspuns arhiereii.

Văzând Pilat că nu folosesc la nimic cuvintele lui, ci mai mare tulburare se face - căci iudeii strigau din ce în ce mai întărâtaţi: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” -, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii şi a zis:

- Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi da seamă.

- Sângele Lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri! au răspuns iudeii în cor.

Atunci Pilat L-a dat pe Iisus să fie răstignit. Iar cel care fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi crimă, Baraba, pe care îl cereau ei, a fost eliberat.

(v. Matei XXVII, 11-31; Luca XXIII, 13-25; Ioan XVIII, 33-40; XIX, 1-16)

Te opreşte şi-ţi aminteşte!

A început, după cum aţi văzut, batjocorirea şi chinuirea Blândului Învăţător, a Fiului lui Dumnezeu, în Vinerea Paştilor evreieşti.

Iisus a fost dus de la Caiafa la Pilat, la Irod şi iarăşi la Pilat, adică la conducătorii religioşi şi politici ai vremii şi ai ţării Sale, pentru a fi condamnat la moarte, nevinovat fiind. S-au adunat martori mincinoşi împotriva Lui, iar arhiereii şi bătrânii poporului au întărâtat poporul contra Lui, încât aceia au preferat eliberarea unui criminal şi a unui tâlhar vestit, decât a Celui care făcuse atâtea minuni, vindecări, a Celui ce grăise cele mai înţelepte cuvinte, rostite vreodată de un om.

Nu numai că au cerut condamnarea Lui la o moarte înfricoşătoare, dar mai întâi au stârnit pe soldaţii romani, ca să-L bată, să-L scuipe, să râdă de El, să-L biciuiască, să-I pună pe cap o coroană de spini. Iisus a fost deci bătut şi ocărât crunt, cu furie.

Degeaba Iuda Vânzătorul a recunoscut în faţa arhiereilor şi a bătrânilor că a greşit, că Iisus este nevinovat – nu a folosit la nimic. Căzut în deznădejde, uitând de mila cea mare a Domnului, de puterea Lui de iertare, Iuda s-a spânzurat...

Pilat, guvernatorul roman al provinciei Iudeea, a vrut să-L elibereze pe Iisus. La aceasta îl îndemnase şi soţia sa, dar şi puţinele cuvinte pe care i le adresase Mântuitorul. Pilat şi-a dat seama că Iisus e nevinovat, că numai invidia arhiereilor a întărâtat poporul. Numai că el s-a temut de vicleşugurile acestora, care îl puteau pârî la Roma ca duşman al Cezarului, dacă nu Îl condamna pe Iisus.

Deci, de teamă, Pilat L-a dat pe Iisus spre răstignire, spălându-se pe mâini cu apă, ca şi cum nu ar fi fost vinovat de hotărârea sa. Iisus Însuşi a spus că vina cea mai mare pentru condamnarea Lui pe nedrept aparţine arhiereilor, bătrânilor poporului, dar că o vină are şi Pilat în aceasta.

Poporul iudeu şi-a cerut singur osânda de la Dumnezeu, când a spus: „sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri”.

Aşa s-a făcut prinderea, judecarea şi condamnarea la moarte a Domnului nostru Iisus Hristos: la întuneric (noaptea), prin minciună, cu neobrăzare şi fără de milă. Aşa prezisese profetul Isaia din vechime: „Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu Şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere S-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa. (...) Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului meu a fost adus spre moarte.” (Isaia 53, 7-8)

  Pentru a citi mai departe, click aici.