Traditii de Pasti in Romania

 Despre Tradiții de Paști în România

 (material informativ)

- Un obicei care se practică numai în Bucovina în noaptea de Înviere este acela ca fetele să se ducă în clopotniță și să spele limba clopotului cu apă neîncepută. Apa neîncepută se obține astfel: persoana care a scos-o din fântână nu vorbește până când nu o va folosi la spălatul clopotului. Cu această apă se spală apoi fetele în zorii zilei de Paște, să fie frumoase tot anul și să fie plăcute de feciori.

- În trecut, feciorii își alegeau pe unul dintre ei, care era mai harnic, să le judece și să-i pedepsească pentru toate greșelile făcute de-a lungul anului. Cei găsiți vinovați erau purtați în jurul bisericii și la fiecare latură erau loviți cu vergele de lemn la tălpi, pentru a nu repeta greșelile anul următor.

- În zona Câmpulung Moldovenesc, în zorii zilei de duminică, credincioșii ies în curtea bisericii, se așează în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în așteptarea preotului care să sfințească și să binecuvânteze bucatele din coșul pascal. Fiecare gospodar pregătește un astfel de coș acoperit cu un șervet țesut cu model specific zonei, după rânduiala strămoșilor. În coș sunt așezate, pe o farfurie: semințe de mac (ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta), sare (ce va fi păstrată, semn de belșug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), făină (pentru ca rodul grâului să fie bogat), ceapă și usturoi (rol de protecție împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se așează pasca, șunca, brânza, ouăle roșii, ouăle încondeiate, bani, flori, pește afumat, sfeclă roșie cu hrean, prăjituri.

După sfințirea acestui coș pascal, ritualul de Paști se continuă în familie.

- În părțile Sibiului, există obiceiul ca de Paști să fie împodobit un pom asemănător cu cel de Crăciun. Singura deosebire constă în faptul că în locul globurilor se așează ouă vopsite (golite de conținutul lor). Pomul poate fi așezat într-o vază frumoasă și farmecul sărbătorii sporește cu o podoabă de acest fel.

- La Călărași, la slujba de Înviere credincioșii aduc în coșul pascal, pentru binecuvântare, ouă roșii, cozonac și cocoși albi. Cocoșii vestesc miezul nopții: datina din străbuni zice că, atunci când cocoșii cântă, Hristos a înviat! Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocoș cântă primul. Este un semn că în anul respectiv el va avea belșug în casă. După slujbă, cocoșii sunt dăruiți oamenilor săraci.

- În Maramureș, zona Lăpușului, dimineața în prima zi de Paști, copiii până la vârsta de 9 ani merg la prieteni și vecini să le anunțe Învierea Domnului. Gazda dăruiește fiecărui urător un ou roșu. La plecare, copiii mulțumesc pentru dar și urează gospodarilor Sărbători fericite. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.

- În Argeș, printre dulciurile pregătite de Sfintele Paști, se numără covrigii cu ou (în compoziția lor se adaugă multe ouă, 10-15 la 1 kg făină). Fiecare gospodar se străduiește să pregătească o astfel de delicatesă, care este și simbolul belșugului.

- În Banat, la micul dejun din prima zi de Paști, se practică tradiția tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primește o linguriță de paști (vin și pâine sfințită). În meniul acestei mese sfințite se include ciolanul de porc fiert, ouă albe și mâncăruri tradiționale, iar după acestea se continuă masa cu friptura de miel.

În dimineața zilei de Paște, copiii se spală pe față cu apă proaspătă de la fântână, în care s-a pus un ou roșu și fire de iarbă verde.

- În Țara Moților, în noaptea de Paști se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir și este păzită de feciori. Dacă nu au păzit-o bine și este furată, ei sunt pedepsiți ca a doua zi să dea un ospăț, adică mâncăruri și băuturi din care se înfruptă atât “hoții”, cât și “păgubașii”. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reușit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospățul.

(material alcătuit de Ormeneanu Victor, clasa a VI-a C, prezentat în cadrul proiectului educațional SPIRITUALITATE ȘI INTERCULTURALITATE FĂRĂ FRONTIERE – 2012)