Sceneta - Sarea in bucate
Sarea în bucate
Scenetă pentru clasa pregătitoare
Adaptare după basmul cu același nume, de Petre Ispirescu
Personaje:
Împăratul (tatăl fetelor)
Fata cea mare
Fata mijlocie
Fata cea mică
Alt împărat (tatăl prințului)
Împărăteasa (mama prințului)
Stăpâna slugilor
Prințul
Mesenii – 4-5 copii
Povestitorul
Recuzită: costume, scaune, un pahar, o mătură, o cârpă de șters praful, masă, farfurii, linguri
Împăratul stă pe un scaun, cu cele trei fete lângă el.
Împăratul: Fetele mele, v-am chemat să-mi spuneți: cât mă iubiți voi pe mine?
Fata cea mare: Tăticule, eu te iubesc ca mierea!
Împăratul (bucuros): Bravo, fata mea!
Fata mijlocie: Tăticule, eu te iubesc ca zahărul!
Împăratul (bucuros): Bravo și ție, fata mea!
Fata cea mică: Tăticule, eu te iubesc ca sarea în bucate!
Împăratul (supărat): Cuuuum? Să pleci din casa mea, fată rea ce ești!
Surorile cele mari râd de fata cea mică. Aceasta îmbracă peste rochia frumoasă de prințesă o bluză mai veche (sau pelerină) și pleacă, plângând. Împăratul și surorile ies din scenă.
Fata cea mică ciocănește la o ușă. A ajuns în țara altui împărat. Îi deschide stăpâna slugilor palatului.
Stăpâna slugilor: Ce poftești, domniță?
Fata cea mică: Aveți nevoie de o slugă la palat?
Stăpâna slugilor o analizează: Mmmda. La bucătărie și la curățenie. Poți intra.
Fata cea mică spală, șterge praful, dă cu mătura, face de mâncare. (pantomimă) Are un șorț peste rochia frumoasă. Stăpâna slugilor o spionează, gustă din mâncarea ei, o apreciază.
Împărăteasa (o cheamă pe fata cea mică la ea): Mi s-a spus că ești foarte pricepută... De acum vei fi servitoarea mea!
Intră în scenă celălalt împărat, cu prințul, pe care-l sprijină. Prințul e rănit, la întoarcerea dintr-un război. E întins pe niște scaune, iar fata cea mică îl îngrijește și îi aduce un pahar să bea.
Prințul (către Împărăteasă): Mamă, aș vrea să mă însor!
Împărăteasa: Cu cine, dragul mamii?
Prințul: Cu servitoarea ta!
Împărăteasa: Nu, nu se poate, e doar o slugă! Te vei însura cu o prințesă!
Prințul: Ba se poate, e harnică, cuminte, blândă. Cu ea să-mi faceți nuntă!
Prințul se ridică, își revine din boală. Încep pregătirile de nuntă. Se aduce o masă, scaune, câteva farfurii. Prințul îmbracă o bluză mai frumoasă (sau o pelerină), fata cea mică – o rochie albă sau roz. La masă vine și împăratul, tatăl fetei, și alt împărat, împărăteasa, mesenii, surorile miresei, stăpâna slugilor. Dintr-un colț privește povestitorul.
Meseanul 1 (gustând dint-o farfurie): Mmmm, gustoase bucate!
Meseanul 2: Cele mai gustoase din lume!
Meseanul 3: Nici c-am mai mâncat ceva așa de bun!
Meseanul 4: Să trăiască mirii și părinții lor!
Împăratul (tatăl fetei) gustă și se strâmbă: Pfiu, cum spuneți voi că așa ceva e bun? E prea dulce!
Alt Împărat (tatăl prințului): S-a întâmplat ceva, împărate?
Împăratul: Da. Cineva mi-a dat mâncare fără gust! E bătaie de joc! În loc să fie sărată, e dulce!
Alt Împărat (supărat): Cine a făcut mâncarea?
Fata cea mică (mireasa): Eu! Eu!
Alt Împărat: Cum așa? De ce nu ai pus sare?
Fata cea mică (spune secretul ei): Împăratul e tatăl meu. El a crezut că nu-l iubesc, dacă zic ca sarea în bucate. Acum vede că nu e bună mâncarea fără sare, doar cu zahăr și miere.
Fata cea mică se îmbrățișează cu tatăl și surorile ei, se împacă. Cu toții fac o horă și rostesc:
Dragostea e, împărate,
Ca sarea pusă-n bucate!
Prințul (către Împărăteasă): Vezi, mamă, mireasa mea e o prințesă adevărată!
Povestitorul: Și-am încălecat pe-o șa
Și v-am spus povestea mea
Și-am mâncat și o sarma!
(Avea sare pusă-n ea!)
Sfârșit
Pentru pagina de linkuri spre piese de teatru, dați click aici.
Autor: Prof. Religie Mirela Șova