Poem: Patimile Domnului si Invierea Sa

Patimile Domnului și Învierea Sa

I

A Ta înviere, Hristoase, fie binecuvântată,

Jertfa Ta, pentru mântuirea noastră, fie adorată

Că pe Cruce, o, Tu, Soare,

Murit-ai în chinuri amare.

În corpul Tău, piroane-au fost bătute,

Maica Ta Preabună vrea să Te ajute

Pe Cruce întins, Te rogi pentru iertare

Și pentru că spre Golgota mulți Te-au ajutat,

La fiecare un dar prin sânge ai dat.

Sângele Tău vărsat,

Lumea toată a binecuvântat.

Trupul Tău frumos,

Îmbrăcat în giulgiu luminos

În mormânt a fost așezat încetișor

Și ai fost plâns ca un crăișor.

II

Din iadul arzător, rău și necinstit

Mesia, Cel fără de păcat, sufletele a slobozit

Și spre raiul blând le-a călăuzit.

Din porțile Infernului n-a mai rămas nimic

Iar diavolul viclean acuma pare mic.

III

Peste trei zile de la înmormântare, Hristos a înviat.

Inima Maicii a alinat,

Pe mironosițe le-a binecuvântat,

Pe apostoli i-a întâmpinat

Și pe noi ne-a bucurat.

Astăzi noi cinstim pe Iisus cel Înviat

Ce mila în dragoste Și-a arătat

Și mult râvnita izbăvire a dat

Dar pe diavol l-a infuriat!

Adevărat a înviat!

(poem alcătuit de Ormeneanu Victor, clasa a VI-a C, prezentat în cadrul proiectului educațional SPIRITUALITATE ȘI INTERCULTURALITATE FĂRĂ FRONTIERE – 2012)