Aceasta este Milostivirea - aratarea Mantuitorului catre Cuv. Pahomie

 Aceasta este Milostivirea –

arătarea Mântuitorului către Cuviosul Pahomie

Pe când Cuviosul Pahomie din Tebaida Egiptului (pomenit la 15 mai) se îngrijora cu privire la viitorul monahismului de obște, a cărui primă Pravilă o alcătuise, întrebându-se ce rost mai are strădania sa, din moment ce i s-a arătat în vedenie că spre sfârșitul veacurilor monahii vor slăbi în rugăciune și asceză, un glas ceresc l-a ajutat să înțeleagă adâncurile milostivirii lui Dumnezeu și ale smereniei.

- “Doamne Atotțiitorule, dacă așa va fi, atunci pentru ce ai mai lăsat așezământul Tău, Doamne, pe care l-ai făgăduit, ca să-l păzești celor ce-Ți slujesc Ție, până la sfârșitul veacului? Tu știi, Stăpâne, că, de când am luat chipul monahicesc, m-am smerit înaintea Ta totdeauna și n-am gustat, până la săturare, pâine sau apă, nici din altceva, din cele pământești, nu m-am săturat.”

- “Nu te lăuda, Pahomie, om fiind, ci iertăciune cere, căci cu a Mea milostivire, toate se alcătuiesc.”

- “Doamne, iartă-mă pe mine și nu lua îndurările Tale de la mine, ci trimite mila Ta mie, nevrednicului, că știu și eu, Stăpâne, că fără de sprijinul Tău, toate șchiopătează, iar milostivirea Ta, pe toți îi miluiește și, prin judecățile Tale cele neștiute, îi mântuiește.”

Atunci, înaintea Cuviosului s-au arătat doi îngeri luminoși, iar în mijlocul lor era un tânăr de o frumusețe negrăită, strălucind ca soarele, cu cunună de spini pe cap. Iar îngerii l-au ridicat pe Pahomie de la pământ și i-au zis:

- “Deoarece ai cerut să se trimită ție milostivire de la Domnul, iată, aceasta este milostivirea. Însuși Iisus, Domnul Slavei, Unul Născut, Fiul Tatălui, Cel ce a fost trimis în lume și S-a răstignit pentru voi și poartă cununa aceasta de spini pe cap.”

Iar Mântuitorul Însuși i-a vorbit lui Pahomie, zicându-i că “sămânța ta cea duhovnicească nu va lipsi până la sfârșitul veacului”. Doar că, în vremurile din urmă, se vor împuțina povățuitorii care să strălucească prin puterea exemplului personal, încât unii călugări se vor călăuzi direct prin poruncile Domnului, iar alții se vor mântui prin ispite și primejdii. Acestora nu le va fi ușor, dar nu va fi imposibil să fie mântuiți. “Amin zic ție pentru dânșii că aceeași mântuire vor câștiga, pe care o câștigă și monahii cei de acum, care viețuiesc cu înțelepciune și cu neprihănire.” După care Mântuitorul S-a înălțat la cer, luminând întreg văzduhul cu lumina Sa, pe când Sfântul Pahomie a rămas cuprins de o nespusă dulceață duhovnicească, întru totul liniștit.

(după Proloage, vol. II, Editura Mitropoliei Olteniei, 1991)