Jurnal poetic - 20 februarie 2010 - Mihaela Slaina

Copacul Iubirii

Copacul Iubirii se înalţă stingher

Şi are rădăcinile înfipte în Cer...

Frunzele lui se mişcă uşor în vânt,

În ritmul ancestral al unui sacru cânt...

Cel care-l priveşte devine poet

Iar versurile îl învăluie încet

E-ntr-o continuă transfigurare

Pornind din munţi şi până înspre mare…

Primăvara florile îi sunt albastre,

Amintindu-ne de iubirile noastre...

Vara florile-i roşii înmiresmate,

Te cheamă pe cărări întortocheate…

Copacul Iubirii toamna rodeşte,

În inima celui care iubeşte...

Iar seva o ia direct din 'Naltul Cer,

Copacul Iubirii, Iertarea, nu pier…

Iarna, sub haina de zăpadă argintată,

Ies mugurii dragostei, cea adevărată,

Să cânte iubirile ce nu mor nicicând...

Copacul Iubirii-i cuprins de-un dor sfânt...

Autor: Mihaela Slaina